Moral damages claim for forged loan agreement: material error standard for annulment of cassation decision on judicial costs

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 20.07.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. Bucureşti, obligarea pârâtei la plata echivalentului în RON al sumei de 60.000 euro RON cu titlu de daune morale şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 969 şi următoarele şi ale art. 1572 din C. civ. de la 1864.

Pârâta B. S.R.L. a denunţat ca fals înscrisul reprezentat de contractul de comodat cu autor probabil administratorul statutar al reclamantei, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, susţinând că înscrisul este nul absolut.

La 27.01.2021, societatea C. S.A. din Bucureşti a depus la dosar cerere de intervenţie principală şi accesorie în favoarea pârâtei, aceasta invocând un interes personal rezultat din calitatea de debitoare/împrumutată faţă de pârâtă şi din calitatea de locatar al imobilului ce a făcut obiectul comodatului.

Prin încheierea din 24.02.2021, instanţa a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi şi, totodată, a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie, iar prin încheierea de şedinţă din 02.04.2021, a respins cererea de intervenţie principală ca inadmisibilă.

Prin sentinţa civilă nr. 832/2021 din 23 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca nefondată. Totodată, a admis cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei B. S.R.L., formulată de intervenienta C. S.A. şi a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia nr. 203/2022 din 8 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator D., împotriva sentinţei civile nr. 832/23.06.2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., arătând că, în privinţa unuia dintre membrii completului de judecată ce a soluţionat apelul a existat un caz de incompatibilitate, însă din cauza lipsei studiilor juridice nu a cunoscut că avea dreptul să formuleze o cerere de recuzare şi nici că respectivul judecător ar fi trebuit să formuleze o cerere de abţinere.

Totodată, a criticat decizia pentru existenţa unor motive contradictorii, în privinţa aplicării în cauză a art. 286 C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la 08.07.2022, intimata B. S.R.L. a solicitat Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă completarea dispozitivului deciziei nr. 203/08.06.2022 cu soluţia referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 RON.

Prin decizia nr. 281/2022 din 14 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis cererea de completare formulată de intimata B. şi a dispus completarea deciziei civile nr. 203 din 08.06.2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în sensul că a obligat apelanta A. S.R.L., prin administrator D., la plata către intimata B. S.R.L. a sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs şi împotriva deciziei nr. 281/14.09.2022, susţinând faptul că hotărârea este nelegală, întrucât, la momentul pronunţării deciziei, la dosarul cauzei nu existau factura şi chitanţa care să dovedească efectuarea cheltuielilor de judecată. Totodată, a susţinut faptul că nu a fost citată în faţa instanţei de apel, pentru termenul din 14.09.2022.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

La 06.12.2022, au fost înregistrate la dosarul cauzei întâmpinarea şi recursul incident împotriva considerentelor deciziei nr. 203/08.06.2022, formulate de intervenienta S.C. C. S.A. Prin recursul incident întemeiat pe art. 491, 488 alin. (1) pct. 6 şi 8, precum şi pe art. 286 C. proc. civ., s-a solicitat înlocuirea considerentelor deciziei nr. 203/08.06.2022 cu cele ale sentinţei pronunţate de prima instanţă.

Prin decizia nr. 766 din 29 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziilor nr. 203/08.06.2022 şi nr. 281/14.09.2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă şi ca neavenit recursul incident declarat de recurenta-intervenientă S.C. C. S.A. împotriva considerentelor deciziei nr. 203/08.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă. Totodată, a respins, ca nefondate, cererea recurentei-interveniente C. S.A., de sancţionare a recurentei-reclamante A. S.R.L., prin aplicarea unei amenzi judiciare, precum şi cererea intimatei-pârâte B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei instanţei de recurs, la data de 19 iulie 2023, în termen legal, societatea B. S.R.L., prin reprezentant legal E., a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi anularea în parte a deciziei nr. 766/2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020. În rejudecare, a solicitat obligarea recurentului A. S.R.L. la plata contravalorii onorariului avocaţial în sumă de 5.000 RON.

În cuprinsul contestaţiei în anulare, s-a arătat că decizia contestată are, în parte un suport eronat, deoarece înscrisul doveditor al cheltuielilor, onorariu avocaţial, chitanţa nr. 37 (ataşată), poartă data emiterii 02.12.2022, dată la care nici măcar nu era înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recursul incident formulat de intervenienta accesorie C. S.A. Data înregistrării recursului incident este 6 decembrie 2022, iar procedura de comunicare a acestui recurs către societatea contestatoare, intimată în recurs, a fost îndeplinită la 27 decembrie 2022.

În accepţiunea contestatoarei, o altă soluţie decât obligarea recurentei A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 RON înfrânge prima teză a art. 453 din C. proc. civ., norma sancţionând culpa procesuală a părţii care pierde procesul.

Or, potrivit celor evidenţiate în cuprinsul contestaţiei în anulare, nu există culpă pentru intimata B. S.R.L., culpa recurentei interveniente accesoriu, fiind deja sancţionată prin respingerea recursului acesteia, ca neavenit, iar extinderea către intimată, care să conducă la exonerarea recurentului principal în totalitate de plata cheltuielilor de judecată este imposibilă, faţă de dispoziţiile art. 455 din C. proc. civ.

Contestatoarea consideră că instanţa de recurs a fost indusă în eroare de data înregistrării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a adresei de comunicare a acestui înscris doveditor, a chitanţei ce atestă achitarea onorariului avocaţial purtătoare a datei de 02.12.2022 (dată anterioară înregistrării recursului intervenientei accesorii), respectiv la 19.01.2023 (dată ulterioară înregistrării recursului intervenientei accesorii), raţionament prin care intimatei să-i fie reţinută culpa procesuală, cu consecinţa respingerii în tot a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Aşadar, factual şi obiectiv onorariul avocaţial achitat la data de 2 decembrie 2022, nu avea cum să prevadă, în viitor, necesitatea îndeplinirii unor acte procedurale având o cauză nenăscută la aceeaşi dată. Dezlegarea are un suport eronat determinat de eroarea materială de observare a celor două date calendaristice, cu incidenţă şi interes în cauză fiind data chitanţei ce atestă achitarea onorariului avocaţial, respectiv 02.12.2022.

La data de 1 septembrie 2023, intimata A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată.

Intimata C. S.A. a transmis întâmpinare, la 18 septembrie 2023, prin care a solicitat admiterea contestaţiei în anulare.

Înalta Curte, analizând contestaţia în anulare din perspectiva temeiului de drept invocat, reţine următoarele:

În cadrul motivului de anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatoarea a arătat că decizia contestată are, în parte un suport eronat, deoarece înscrisul doveditor al cheltuielilor, onorariu avocaţial, chitanţa nr. 37 (ataşată), poartă data emiterii 02.12.2022, dată la care nici măcar nu era înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recursul incident formulat de intervenienta accesorie C. S.A.

Potrivit acestui text de lege, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Norma legală evocată reglementează contestaţia în anulare specială exercitată împotriva hotărârii instanţei de recurs, care este rezultatul unei erori materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului.

Sintagma "erori materiale" vizează acele greşeli materiale cu caracter procedural, care au condus la pronunţarea unei soluţii eronate, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente ori date materiale importante, existente la dosarul cauzei la momentul pronunţării hotărârii atacate.

Motivul de anulare reglementat de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. nu poate viza însă aspecte ce ţin de judecata în fond a cauzei, constând în aprecierea greşită a probelor administrate în cauză sau interpretarea ori aplicarea greşită a unor dispoziţii legale; aceste aspecte se circumscriu unor greşeli de judecată, care nu pot fi subsumate noţiunii de eroare materială, specifică contestaţiei în anulare speciale.

Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că a fost respinsă, ca nefondată, cererea intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 RON, solicitate în faza procesuală a recursului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, pe de o parte, faptul că nu a fost realizată, prin înscrisurile administrate în recurs de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., o defalcare a cheltuielilor pretinse pentru asigurarea reprezentării în această fază procesuală, iar, pe de altă parte, că actele de procedură întocmite de reprezentantul convenţional au privit şi recursul formulat de S.C. C. S.A., aceasta din urmă fiind intervenientă accesorie în favoarea intimatei-pârâte, al cărui recurs este neavenit.

Pe calea contestaţiei în anulare, autoarea căii de atac a susţinut faptul că nu există culpă pentru intimata B. S.R.L., culpa recurentei interveniente accesoriu, fiind deja sancţionată prin respingerea recursului acesteia, ca neavenit, iar extinderea către intimată, care să conducă la exonerarea recurentului principal în totalitate de plata cheltuielilor de judecată este imposibilă, faţă de dispoziţiile art. 455 din C. proc. civ.

Contestatoarea consideră că instanţa de recurs a fost indusă în eroare de data înregistrării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a adresei de comunicare a acestui înscris doveditor, a chitanţei ce atestă achitarea onorariului avocaţial purtătoare a datei de 02.12.2022 (dată anterioară înregistrării recursului incident formulat de intervenienta accesorie), respectiv la 19.01.2023 (dată ulterioară înregistrării recursului incident), raţionament prin care intimatei să-i fie reţinută culpa procesuală, cu consecinţa respingerii în tot a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Aceste critici nu pot fi circumscrise noţiunii de eroare materială, întrucât ele vizează pretinse greşeli ce ţin de actul de judecată realizat de instanţa de recurs, care nu pot să fie invocate în cadrul contestaţiei în anulare, unde instanţa este ţinută să verifice incidenţa motivelor limitativ prevăzute de lege, fără a putea să examineze legalitatea dezlegării date cererii accesorii, de acordare a cheltuielilor de judecată.

Aşa fiind, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., de vreme ce contestatoarea nu aduce în dezbatere aspecte de ordin formal ale judecăţii recursului, în temeiul art. 508 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 766 din 29 martie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2023.