Cassation appeal annulled for failure to properly substantiate force majeure defense and penalty calculation errors under procedural requirements

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 16 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., să se constate evenimentul de forţă majoră şi încetarea contractului nr. x/02.07.2020, precum şi a actului adiţional nr. x/11.09.2020 la contract, anularea facturii nr. x/11.09.2020, reprezentând penalităţi stabilite conform prevederilor art. 4 din contractul nr. x/02.07.2020 şi actul adiţional încheiat cu pârâta, precum şi restituirea biletului la ordin seria x nr. x, emis pentru a garanta executarea contractului încheiat între părţi.

La data de 2 martie 2021, reclamanta A. S.R.L. a depus la dosar precizări la acţiune şi răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că obiectul acţiunii este, de fapt, încetarea contractului nr. x/02.07.2020 şi a actului adiţional nr. x/11.09.2020 la contract şi, subsecvent, anularea facturii nr. x/11.09.2020, reprezentând penalităţi stabilite conform prevederilor art. 4 din contractul nr. x/02.07.2020 şi a actului adiţional încheiat cu pârâta. Reclamanta a solicitat şi restituirea biletului la ordin seria x nr. x dat ca o garanţie la executarea contractului, ca efect al încetării contractului şi a actului adiţional mai sus menţionat, în urma intervenţiei forţei majore, care a împiedicat onorarea în totalitate a prevederilor contractuale. Evenimentul de forţă majoră a fost constatat de către Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Botoşani, conform diagnozelor de la Administraţia Naţională de Meteorologie, de procesele-verbale de calamitate pentru contractele de vânzare-cumpărare încheiate de societatea reclamantă cu producătorii agricoli autohtoni menţionaţi în cererea iniţială.

Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1033 din 23 iunie 2021, a respins excepţia inadmisibilităţii, ca nefondată; a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, la data de 4 octombrie 2021.

În temeiul Hotărârii C.S.M. nr. 1083/16.09.2021 şi a Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Constanţa nr. 25 din 19 noiembrie 2021, dosarul a fost transferat în data de 1 ianuarie 2021 de la secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesioniştii şi societăţi, unde a primit număr versionat.

Prin decizia civilă nr. 62 din 9 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca nefondat, apelul promovat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1033 din 23 iunie 2021 a Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.; apelanta a fost obligată la plata către intimată a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată aferente apelului, reprezentând onorariu avocaţial redus.

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020*, la data de 1 martie 2023.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru ca intimata-pârâtă să facă dovada efectivă a prejudiciului produs ca efect al neonorării contractului şi încasarea necuvenită a sumei de 284.726,60 RON, prevalându-se de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., sens în care a dezvoltat următoarele critici:

Datorită fenomenului de secetă pedologică care a afectat judeţul Botoşani, dar şi celelalte judeţe ale ţării, producătorii particulari nu au putut onora contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu societatea reclamantă, motiv pentru care aceasta nu am putut, la rândul său, să onoreze în totalitate contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta.

Având în vedere această situaţie, reclamanta a notificat pârâta B. S.R.L., invocând starea de forţă majoră pentru neonorarea în totalitate a contractului de vânzare-cumpărare încheiat şi a actului adiţional, în temeiul art. 1351 alin. (1) şi (2) din C. civ.

La data de 26 octombrie 2020, reclamanta s-a adresat Camerei de Comerţ şi Industrie, solicitând constatarea şi emiterea unui aviz de existenţă a cazului de forţă majoră. Acest aviz de existenţă a cazului de forţă majoră a fost eliberat la data de 10 noiembrie 2020, fiind menţionat faptul că societatea reclamantă se află în imposibilitate de a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 02.07.2020, ceea ce atrage incidenţa prevederilor art. 1351 alin. (2) din C. civ.

Aşadar, s-a arătat şi dovedit faptul că fenomenul de secetă pedologică reprezintă calamitate naturală asimilată unui caz de forţă majoră sau unui caz fortuit şi afectează grav atât producţia obţinută, cât şi veniturile producătorilor agricoli din sectorul vegetal, cu implicaţii în asigurarea securităţii alimentare a populaţiei şi în reluarea ciclului de producţie de către producătorii agricoli, seceta pedologică semnifică fenomenul meteorologic nefavorabil care poate fi asimilat unei calamităţi naturale sau cazului de forţă majoră, manifestat prin temperaturi ridicate peste limita de confort şi precipitaţii reduse, care provoacă scăderea conţinutului de umiditate în sol, determinând compromiterea culturilor agricole, fenomen care afectează suprafaţa unei culturi agricole în procent de peste 30% din suprafaţa culturii în cauză.

Declararea stării de calamitate este aplicabilă atât producătorilor agricoli care exploatează terenuri pe raza administrativ teritorială a judeţului care deţin proces-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor, în care procentul de calamitare este de peste 30% aferent culturii calamitate, cât şi operatorilor economici cu activităţi în sectorul agricol de achiziţie, depozitare, comercializare, procesare produse agricole primară şi/sau furnizare de input-uri agricole, care au încheiate contracte comerciale cu producătorii agricoli, situaţie în care se afla şi societatea A. S.R.L., conform certificatului constatator nr. x/09.06.2021, emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, depus la dosarul instanţei de fond.

Avizul de forţă majoră exonerează de răspundere partea care invocă evenimentul de forţă majoră, în condiţiile în care acest eveniment este generat de circumstanţe străine de voinţa părţii, astfel că nu poate fi reţinută culpa părţii şi nu poate fi înlăturat de aceasta. Condiţia este ca partea care invocă forţa majoră să îşi notifice partenerul cu privire la evenimentul de forţă majoră, urmând să-i prezinte avizul eliberat.

Seceta pedologică a afectat toată producţia de floarea soarelui din ţară şi a fost dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul instanţei de fond (neexistând o bursă de cereale în România), iar reclamanta nu a avut posibilitatea achiziţionării şi livrării diferenţei contractate, cum de altfel nici pârâta nu a dovedit faptul că a achiziţionat acest produs de la alt furnizor cu alt preţ pentru a fi obligată reclamanta la plata diferenţei de preţ.

Aşadar, pârâta nu a probat prejudiciul suferit.

În cuprinsul actului adiţional, la art. 1, se prevede că vânzătorul trebuie să achite penalităţi conform art. 4 pct. 4.2 subpct. b).

Or, în contractul iniţial, la subpct. b) se menţionează că cumpărătorul are dreptul de a procura de la un terţ marfă de aceeaşi parametri, la preţul mărfii procurate de la terţ de la acel moment, urmând ca vânzătorul să suporte orice diferenţă pozitivă dintre preţul plătit de cumpărător terţului şi preţul prevăzut în contract, precum şi orice prejudiciu suferit de cumpărător.

Mai mult decât atât, aşa cum reiese din actul adiţional la contractul iniţial, a fost modificată cantitatea contractată de la 1000 to metrice la 305,54 to metrice, astfel că, din punct de vedere juridic, contractul a încetat de drept.

Împrejurarea că a fost emisă factura nr. x/11.09.2020 o îndreptăţeşte pe reclamantă să solicite anularea acesteia, deoarece penalităţile au fost calculate nelegal conform subpct. b), iar nu subpct. a), deoarece pârâta nu a făcut dovada faptului că a achiziţionat de la vreun terţ diferenţa din contract.

Deşi s-a solicitat ca pârâta să facă dovada achiziţionării de la terţi a cantităţii de marfă din contract nelivrată, la un preţ superior celui contractat, calculând doar diferenţa de preţ dintre cel contractat şi cel achiziţionat de la terţi, instanţa de apel nu a analizat această cerere a reclamantei.

Instanţa de apel s-a rezumat la a îmbrăţişa apărările părţii adverse, în sensul că obiectul contractului are în vedere bunuri de gen şi că societatea reclamantă trebuia să procure cantitatea nelivrată de pe piaţa liberă de la alţi producători români, care nu au fost afectaţi de secetă, cu toate că s-a invocat şi dovedit faptul că seceta pedologică a fost un eveniment ce a afectat toată România.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului pentru lipsa motivării, iar, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a face dovada existenţei şi întinderii lor.

La data de 3 mai 2023 recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimată.

Prin rezoluţia din 12 iunie 2023 s-a fixat termen la data de 2 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Prin încheierea din 30 august 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, termenul din 2 noiembrie 2023 a fost preschimbat, din oficiu, la data de 16 noiembrie 2023, când s-a pronunţat prezenta decizie.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.R.L., cu privire la care, în conformitate cu prevederile art. 248, coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alineatul (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Totodată, se cuvine a fi subliniat faptul că recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel încât autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege, iar controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege.

Referitor la primul motiv de recurs indicat de parte, respectiv cel reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta a fost invocat în mod formal, fără argumente care să conducă la concluzia lipsei unei motivări sau a unei motivări contradictorii ori total străine de natura cauzei, neputându-se identifica critici ce ar putea fi subsumate acestui caz de nelegalitate.

În realitate, recurenta-reclamantă îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată, susţinând faptul că nu a avut posibilitatea achiziţionării şi livrării diferenţei contractate, cum de altfel nici pârâta nu a dovedit faptul că a achiziţionat acest produs de la alt furnizor cu alt preţ pentru a fi obligată reclamanta la plata diferenţei de preţ. Autoarea recursului consideră că pârâta nu a probat prejudiciul suferit, iar împrejurarea că a fost emisă factura nr. x/11.09.2020 o îndreptăţeşte să solicite anularea acesteia, deoarece penalităţile au fost calculate nelegal, conform subpct. b) din contract.

A mai arătat că s-a solicitat ca pârâta să facă dovada achiziţionării de la terţi a cantităţii de marfă din contract nelivrată, la un preţ superior celui contractat, calculând doar diferenţa de preţ dintre cel contractat şi cel achiziţionat de la terţi, însă instanţa de apel nu a analizat această cerere a reclamantei. Instanţa de apel s-a rezumat la a îmbrăţişa apărările părţii adverse, în sensul că obiectul contractului are în vedere bunuri de gen şi că societatea reclamantă trebuia să procure cantitatea nelivrată de pe piaţa liberă de la alţi producători români, care nu au fost afectaţi de secetă, cu toate că s-a invocat şi dovedit faptul că seceta pedologică a fost un eveniment ce a afectat toată România.

Cu privire la aceste critici, Înalta Curte constată că nu sunt proprii recursului şi nu reprezintă motive apte să ofere instanţei de recurs pârghiile unui control de legalitate.

Amintind recurentei că nu este suficientă enunţarea unei critici care reproduce dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte subliniază faptul că invocarea aplicării greşite ori a încălcării unei norme de drept material într-un recurs presupune indicarea în mod punctual a normei de drept material pretins nesocotite de către prima instanţă de control judiciar, dar şi reflectarea mecanismului său corect de aplicare ori interpretare şi modul în care instanţa de apel a înfrânt acest procedeu.

De aceea, o nemulţumire a recurentei legată de soluţia pronunţată, de modul în care instanţa de apel concluzionează asupra stării de fapt, considerând, în cele din urmă, asupra temeiniciei acţiunii, contestaţie care nu deduce instanţei de casare examinarea precisă a normei de drept pretins încălcate, reprezintă, în realitate, o critică specifică unei căi de atac devolutive, care nu poate fi examinată în recurs, raportat la prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul fiind o cale extraordinară de atac de reformare, în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Faţă de considerentele expuse, întrucât accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.R.L. şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 62 din 9 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi.

Referitor la cererea intimatei-pârâte B. S.R.L., de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 452 din C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", obligaţie neîndeplinită de către intimata-pârâtă.

Aşa fiind, Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata-pârâtă privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 62 din 9 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi.

Respinge cererea formulată de intimata-pârâtă B. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2023.