Civil damages from traffic accident: Inadmissibility of appeal due to exclusion of insurance matters from cassation jurisdiction and statute of limitations dispute.

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 02.10.2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu intervenientul forţat C., să oblige pârâta să-i plătească suma de 150.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, reprezentând daune morale şi suma de 12.458 RON, reprezentând daune materiale, precum şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1791/12.10.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea în parte, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 40.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, reprezentând daune morale, a sumei de 12.008 RON, daune materiale şi a sumei de 5.714,40 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, A. şi S.C. B. S.A. au declarat apel; pârâta a apelat şi încheierile premergătoare.

Prin decizia civilă nr. 1707/15.11.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul declarat împotriva sentinţei de S.C. B. S.A., pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru daunele morale solicitate pentru perioada 27.06.2015-27.06.2018 şi pentru daunele materiale reprezentând cheltuieli efectuate în 2015 şi a respins aceste pretenţii ca prescrise, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.000 euro, în echivalent în RON, la cursul B.N.R. de la data plăţii, reprezentând daune morale, a sumei de 450 RON, daune materiale, precum şi a sumei de 1.366 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fond; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a obligat apelanta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 2.346,04 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel; a respins apelul declarat de A. împotriva sentinţei şi apelul declarat de S.C. B. S.A. împotriva tuturor încheierilor premergătoare, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În motivare, a arătat că decizia instanţei de apel a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material privind prescripţia extinctivă; a invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului invocat, a criticat raţionamentul instanţei de apel potrivit căruia, întrucât evenimentul prejudiciabil s-a produs în anul 2015, iar acţiunea a fost introdusă în 2019, cu depăşirea termenului de 3 ani, pretenţiile la daune pentru perioada 27.06.2015-27.06.2018 sunt prescrise, apreciind că prescripţia dreptului material la acţiune a început să curgă de la 02.04.2019, când a fost dată soluţia de clasare în dosarul penal.

Recurenta a arătat că, în urma producerii accidentului rutier pe teritoriul Bulgariei, procedurile legale între autorităţile din cele două state s-au derulat anevoios, astfel că abia în anul 2017 dosarul de cercetare penală a ajuns în România, când a formulat plângere penală, în mod tardiv.

A mai arătat că, având dreptul de a se constitui parte civilă în procesul penal, nu a introdus acţiune civilă, însă după ce la 02.04.2019 a aflat că nu mai era în termen pentru un asemenea demers în dosarul penal, la 23.04.2019 a învestit instanţa civilă. A afirmat că nici la acel moment vinovăţia şoferului nu era stabilită, cercetările penale nefiind finalizate, astfel că nu i se poate imputa o atitudine pasivă.

Autoarea căii de atac a invocat că în dosarul nr. x/2019, având ca obiect acţiunea celeilalte persoane vătămate în acelaşi accident rutier, soluţionat definitiv, excepţia prescripţiei a fost respinsă.

În final, a conchis că termenul de prescripţie a început să curgă de la 02.04.2019, astfel că acţiunea sa, promovată la 23.04.2019, nu este prescrisă.

La 27.10.2023, intimata-pârâtă a depus la dosar note de şedinţă, prin care a solicitat suspendarea judecăţii recursului, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, iar în subsidiar, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, prin prisma art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Determinând ordinea de soluţionare a cererilor intimatei-pârâte, Înalta Curte a luat în analiză, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, asupra căreia, în baza art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1707/15.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în apel, într-o cauză în materia asigurărilor.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (…) în materia (...) asigurărilor (...)".

Interpretarea acestei prevederi relevă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile date în apel în litigiile din materia asigurărilor.

Aşa fiind, decizia civilă nr. 1707/15.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului.

Cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1707/15.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 noiembrie 2023.