Non-contentious assembly convening ruling: recourse inadmissible, co-appellant's appeal annulled for unpaid stamp duty.

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Asupra recursului, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 9 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă sub nr. x/2022 reclamantul A. a solicitat instanţei: I. ordonarea convocării Adunării Generale Ordinare a B., în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, la ora 09:00, la sediul societăţii, având următoarea ordine de zi: 1. alegerea preşedintelui B.; 2. alegerea consiliului de administraţie al societăţii format din 5 membri administratori; 3. alegerea persoanelor care semnează hotărârile luate; 4. alegerea persoanei desemnate cu depunerea hotărârilor la Registrul Comerţului Timiş; 5. alegerea persoanei care reprezintă cooperativa în relaţiile cu băncile. II. desemnarea reclamantului A., ca persoană care să prezideze adunarea generală, precum şi III. citarea tuturor membrilor cooperatori.

Prin sentinţa civilă nr. 108/PI din 3 februarie 2023 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a fost admisă, în parte, cererea, fiind ordonată convocarea adunării generale a membrilor cooperatori ai pârâtei B., cu următoarea ordine de zi: 1. alegerea preşedintelui B.; 2. alegerea consiliului de administraţie al B.; 3. alegerea persoanelor care semnează hotărârile adoptate de B.; 4. alegerea persoanei desemnate cu depunerea hotărârilor la registrul Comerţului Timiş; 5. alegerea persoanei care reprezintă B. în relaţiile cu băncile. S-a stabilit că reclamantul A. este persoana care va prezida adunarea generala.

A fost respinsă, în rest, cererea.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel C., în calitate de membru cooperator fondator al B., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor cooperatori D., E. şi F..

Prin decizia civilă nr. 252/A din 17 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a fost respinsă cererea de suspendare a judecăţii cauzei formulată de apelantul C..

A fost admisă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a domnului C. pentru apelanţii E. şi F., fiind anulat apelul formulat în numele acestor apelanţi, ca fiind formulat de o persoană care nu a făcut dovada calităţii de reprezentant.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelanţilor C. şi D., fiind respins apelul acestora, ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală.

A fost respinsă cererea intimatului-reclamant privind aplicarea unei amenzi judiciare apelantului C. pentru abuz de drept procesual.

Au fost obligaţi apelanţii C. şi D. la plata sumei de 2.500 de RON către intimatul A., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Prin încheierea din 14 iunie 2023 Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins cererea intimatului-reclamant A., prin care s-a solicitat îndreptarea erorii materiale cuprinse în decizia civilă nr. 252/A din 17 mai 2023 a aceleiaşi instanţe.

3. Împotriva deciziei civile nr. 252/A din 17 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a formulat recurs C., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate, precum şi a sentinţei primei instanţe, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă.

În susţinerea recursului, s-a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 153 C. proc. civ., susţinându-se că, deşi potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 1/2005, cererea având ca obiect autorizarea convocării adunării generale putea fi soluţionată numai cu citarea părţilor, în cauză, s-a omis citarea membrilor cooperatori atât de prima instanţă cât şi de instanţa de apel.

Potrivit recurentului, prin omisiunea citării membrilor cooperatori, au fost încălcate dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, atât în privinţa societăţii cooperative, cât şi a fiecăruia dintre membrii săi, aceştia neavând cunoştinţă de judecarea cauzei.

A mai susţinut recurentul şi încălcarea dispoziţiilor art. 61 raportat la art. 63 C. proc. civ., instanţa de apel în mod greşit calificând cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul societăţii cooperative ca fiind o cerere de intervenţie principală.

Prin urmare, faţă de calitatea părţii de intervenient accesoriu, instanţa de apel în mod greşit a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, cu consecinţa respingerii apelului ca introdus de o persoană fără calitate.

Împotriva aceleiaşi decizii a formulat recurs şi D., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei recurate şi a sentinţei primei instanţe, cu consecinţa trimiterii cauzei Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă pentru o legală şi justă soluţionare.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurentul a susţinut, în esenţă, încălcarea dispoziţiilor art. 153 C. proc. civ. şi art. 35 alin. (3) din Legea nr. 1/2005, ca urmare a judecării cauzei în lipsa citării membrilor cooperatori, arătând că aceştia formează adunarea generală a societăţii cooperative.

De asemenea, a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 61 coroborat cu art. 63 C. proc. civ., referitoare la intervenţia accesorie, susţinând că instanţa de apel a calificat greşit cererea formulată în interesul societăţii cooperative ca fiind o cerere de intervenţie principală.

La data de 17 noiembrie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimatul A., prin care, în principal, au fost invocate excepţiile netimbrării, inadmisibilităţii, nulităţii pentru nemotivare, tardivităţii şi lipsei de interes a recursurilor iar, în subsidiar, s-a solicitat respingerea acestora, ca nefondate.

La data de 21 decembrie 2023 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare formulat de recurentul C. prin care s-a solicitat respingerea excepţiilor invocate prin întâmpinare.

4. Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului declarat de recurentul D., invocată prin întâmpinare şi excepţia inadmisibilităţi recursului declarat de recurentul C., invocată din oficiu, reţine următoarele considerente:

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul D., se impune a fi arătat că, în virtutea principiului constituţional al egalităţii persoanelor în faţa legii şi a autorităţilor, prevăzut la art. 16 din legea fundamentală, instanţa este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesual civilă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege."

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

În egală măsură, art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că cererii de recurs i se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, instanţa supremă reţine că, în cauză, condiţia achitării taxei judiciare de timbru nu este îndeplinită.

Recursul nu a fost timbrat anticipat iar partea nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea în acest sens, deşi i s-a trasat obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 de RON, stabilite conform dispoziţiilor 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Astfel, obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON a fost adusă la cunoştinţa recurentului încă din etapa procedurii prealabile, prin înştiinţarea emisă la 21 septembrie 2023, comunicată la 28 septembrie 2023, la adresa de domiciliu indicată de parte prin cererea de recurs. De asemenea, obligaţia achitării taxei judiciare de timbru i-a fost reiterată prin citaţia emisă pentru termenul de judecată din 6 februarie 2024, comunicată la 21 decembrie 2023 .

Mai mult, se constată că, autorul căii extraordinare de atac pendinte nu a formulat înăuntrul termenelor legale cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în recurs sau cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei.

Prin urmare, Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul D..

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul C., se impune analiza admisibilităţii căii extraordinare de atac prin raportare la obiectul cererii introductive.

Prin cererea dedusă judecăţii Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, reclamantul, în calitate de membru cooperator fondator, a solicitat instanţei ca, în temeiul art. 35 alin. (1) din Legea nr. 1/2005, să autorizeze convocarea adunării generale ordinare a B., cu ordinea de zi menţionată şi să stabilească data de ţinere a adunării generale, precum şi persoana ce o va prezida.

Pe scurt, obiectul cererii, aşa cum a reţinut, de altfel, prima instanţă, îl reprezintă autorizarea convocării adunării generale.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei:,,(1) Consiliul de administraţie sau administratorul unic, după caz, este obligat să convoace adunarea generală la cererea a cel puţin unei zecimi din numărul total al membrilor cooperatori, a cenzorilor sau în situaţia în care constată că, în urma unor pierderi, activul net, determinat ca diferenţă între totalul activelor şi datoriile societăţii cooperative, reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social ori că numărul membrilor cooperatori s-a redus sub minimul legal. (2) Adunarea generală va avea loc în termen de 30 de zile de la cerere sau de la data constatării pierderilor ori a reducerii numărului membrilor cooperatori sub minimul legal. (3) În situaţia în care consiliul de administraţie sau administratorul unic, după caz, nu convoacă adunarea generală, la sesizarea oricăruia dintre membrii cooperatori care au cerut convocarea, instanţa competentă în a cărei rază teritorială îşi are sediul societatea cooperativă, cu citarea părţilor, va putea ordona convocarea, desemnând dintre membrii cooperatori persoana care o va prezida".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, se constată că prin sesizarea instanţei de către oricare dintre membrii cooperativei nu se tinde la stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, ci la obţinerea autorizării sau ordonarea convocării adunării generale, fiind incidente dispoziţiile legale ce reglementează domeniul cererilor necontencioase definit de art. 527 C. proc. civ.

Procedura necontencioasă se caracterizează prin lipsa unui litigiu, respectiv prin inexistenţa unui conflict de interese specific procedurii de drept comun.

În cauză, prin sentinţa civilă nr. 108/PI din 3 februarie 2023 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă fiind ordonată convocarea adunării generale, nu a fost soluţionată o pretenţie juridică împotriva altei persoane, ci s-a intervenit, în condiţii de celeritate, într-o situaţie de blocaj antrenată de expirarea mandatelor organelor de conducere, cu consecinţa împedicării activităţii şi funcţionării cooperativei, fără însă ca instanţa să fi stabilit un drept potrivnic al reclamantului faţă de cooperativă sau membrii acesteia.

Se impune astfel observaţia că cererea reclamantului privind autorizarea convocării adunării generale ordinare a B. este o cerere necontencioasă, supusă dispoziţiilor art. 527 şi următoarele C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie necontencioasă, având în vedere absenţa în cuprinsul Legii nr. 1/2005 a unor dispoziţii speciale de procedură. De altfel, trebuie amintit că prima instanţa, reţinând că nu trebuie citaţi membrii cooperatori ai societăţii, faţă de specificul procedurii prevăzute de art. 35 alin. (3) din Legea nr. 1/2005, a făcut aplicarea prevederilor legale incidente materiei necontencioase.

În acord cu dispoziţiile art. 534 alin. (2) C. proc. civ., cererile necontencioase sunt susceptibile de o singură cale de atac - apelul. Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale art. 483 alin. (1) teza finală C. proc. civ., potrivit cu care, "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Astfel, cu titlu de excepţie de la regula potrivit căreia hotărârile pronunţate în apel sunt susceptibile de recurs, în materia procedurii necontencioase legea suprimă calea extraordinară de atac a recursului, soluţie logică faţă de specificul procedurii, intervenţia redusă a instanţei şi necesitatea soluţionării cererilor cu celeritate.

Prin urmare, având în vedere obiectul căii de atac pendinte, recursul exercitat împotriva deciziei civile nr. 252/A din 17 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, nu este admisibil, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., faţă de dispoziţiile art. 534 alin. (2) coroborat cu art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, cu consecinţa că, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

În egală măsură, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcarea a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului unicităţii căii de atac consacrat de art. 460 din acelaşi cod.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 534 alin. (2) şi art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul C.. Faţă de această soluţie, nu se mai impune analiza celorlalte excepţii sau cereri invocate de intimatul-reclamant.

Totodată, constatând culpa procesuală a recurenţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenţii D. şi C. să achite intimatului-reclamant A. suma de 5.251,69 RON, reprezentând onorariu de avocat şi costuri de deplasare, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul D. împotriva deciziei civile nr. 252/A din 17 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul C. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenţii la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 5.251,69 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.