Fraud conviction upheld: aggravating factor of exceptionally serious consequences established by financial loss threshold despite lack of institutional disruption

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 264 din 10 iunie 2004, Tribunalul Vaslui a dispus condamnarea inculpatului B.N. la următoarele pedepse:

- 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen.;

- 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a constat că inculpatul este arestat în altă cauză.

A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC N.D.I. SRL Bârlad să plătească părții civile SC P. SA Roman suma de 5.987.766.799 lei cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat inculpatul B.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente, să achite statului reprezentat prin Agenția de administrare fiscală București suma de 4.168.607.817 lei.

De asemenea, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

1. La data de 14 decembrie 2002, inculpatul în calitate de administrator al SC N.D.I. SRL a vândut cantitatea de 145.4 tone rezid petrolier tip A către SC H.C. SRL Constanța, în baza facturii fiscale seria UMAAAAA, nr. 1547904, în valoare de 484.472.800 lei.

Nu s-a putut stabili proveniența mărfii, prețul de achiziție, TVA - ul aferent și nici proveniența formularului facturii.

SC H.C. SRL a achitat parțial prețul mărfii, respectiv suma de 446.255.300 lei.

Inculpatul B.N. nu a evidențiat în actele contabile operațiunile comerciale efectuate, dar prin expertiză contabilă s-a stabilit că venitul obținut de SC N.D.I. SRL a fost de 407.120.000 lei, TVA - ul aferent care trebuia virat la bugetul de stat este de 77.352.600 lei, iar impozitul pe venit datorat este de 6.106.200 lei.

2. În luna decembrie 2002, SC N.D.I. SRL a încheiat un contract cu SC P. SA Roman pentru livrarea unei cantități de țeavă. În derularea contractului SC P. SA a livrat către societatea inculpatului B.N., în baza a 19 facturi fiscale, produse tubulare în valoare de 10.017.456.304 lei. Marfa a fost transportată la stația C.F.R. Filești, jud. Galați și a fost valorificată către SC A. SA Galați.

Venitul obținut din vânzarea produselor a fost de 20.034.912.691 lei.

Inculpatul nu a evidențiat financiar-contabil cele două operațiuni comerciale SC A. SA Galați a achitat integral marfa livrată.

Ca urmare a valorificării produselor tubulare SC N.D.I. SRL a obținut un profit de 8.418.030.347 lei și datora statului suma de 1.577.344.591 lei ca impozit pe profit și 1.599.425.804 lei TVA.

Inculpatul a achitat la SC P. SA în două tranșe, suma de 4.029.689.541 lei. Pentru diferența de 5.987.766.799 lei, la 10.03.2003 inculpatul a solicitat, în scris, conducerii societății amânarea plății (amânare aprobată) deși la 5.02.2003 SC A. SA achitase integral contravaloarea produselor achiziționate.

Inculpatul B.N. a transferat disponibilul din contul SC N.D.I. SRL în contul său deschis la E.B. SA, sucursala Galați.

La data de 7 februarie 2003, SC N.D.I. SRL a fost introdusă în „CIP” fiind declarată în interdicție bancară de a mai utiliza file C.E.C. barat, de către B.R. SA, sucursala București.

Deși știa că nu are în cont provizia necesară și că este în interdicție bancară la 21 aprilie 2003, inculpatul a emis fila C.E.C. seria BM307 nr. 00001256 în valoare de 5.987.766.799 lei pentru trasul E.B. pe care a remis-o spre valorificare SC P. SA Roman. Operațiunea de decontare a fost refuzată la plată pentru lipsa totală de disponibil.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel inculpatul B.N. care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, constând în:

a) greșita încadrare juridică a faptelor, în sensul că prejudiciul creat SC P. SA nu a avut consecințe deosebit de grave, solicitându-se schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea alineatului 5 al art. 215 C. pen.;

b) în cauză nu este îndeplinită latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune, astfel că se impune achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.;

c) în subsidiar, raportat la atitudinea sinceră și cooperarea cu organele de anchetă se cere aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen., și pe cale de consecință reducerea pedepsei.

Prin decizia nr. 33 din 25 ianuarie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și a constatat că este arestat în altă cauză.

Reiterând motivele din apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs.

Înalta Curte, verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Prin „consecințe deosebit de grave”, potrivit dispozițiilor art. 146 C. pen., modificat prin O.U.G. nr. 207/2000 și ulterior prin Legea nr. 456/2001, se înțelege o pagubă materială mai mare de 2 miliarde lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității persoanei juridice.

La încadrarea juridică dată faptei de înșelăciune săvârșită de inculpat [(art. 215 alin. (4) și (5) C. pen.)] s-a avut în vedere criteriul cantitativ valoric și nu criteriul care vizează perturbarea activității societății prejudiciate relevat prin volumul activității economice sau fondurile de care dispune societatea.

Ținând cont că prejudiciul cauzat de SC P. SA este de 5.987.766.799 lei, nu se impune înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen., încadrarea juridică fiind una corectă.

Nici cea de-a doua critică a inculpatului nu poate fi primită.

Infracțiunea de „înșelăciune” se săvârșește cu intenție.

Făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o dorește.

În speța de față, inculpatul B.N. a avut cunoștință de adresa E.B. prin care SC N.D.I. SRL a fost declarată în interdicție bancară și cu toate acestea și în lipsa proviziei necesară a emis fila C.E.C. în valoare de 5.987.766.799 lei, care a fost refuzată la plată.

Critica privind individualizarea pedepsei este, de asemenea, neîntemeiată.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracțiuni.

Pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate, fiind apte să atingă scopul preventiv și educativ.

Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 33 din 25 ianuarie 2005 a Curții de Apel Iași.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2005.