Nullity of cassation for failure to substantiate illegal procedure rather than re-litigating factual evidence and trial court reasoning

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11 februarie 2020 pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, sub număr de dosar x/2020, reclamanta A. SUD REŢELE S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat în principal, obligarea pârâtei la plata sumei de 520.250,90 RON, reprezentând recalculare consum gaze naturale potrivit Facturii nr. x/19.06.2019 cu scadenţă la data 19.07.2019, pe temeiul răspunderii delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri, iar în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 520.250,90 RON, reprezentând recalculare consum gaze naturale potrivit Facturii nr. x/19.06.2019 cu scadenţă la data 19.07.2019, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză. De asemenea, a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

Prin sentinţa civilă nr. 3900 din 22 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. SUD REŢELE S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 504611,35 RON reprezentând prejudiciu. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10307,50 RON, reprezentând parţial taxă timbru şi onorariu expert.

Împotriva sentinţei civile nr. 1582 din 30 iunie 2022, pârâta B. S.R.L. a formulat apel, solicitând anularea în tot a sentinţei civile nr. 3900 din 22 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în cadrul dosarului nr. x/2020 şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către A. Sud Reţele S.R.L., ca fiind neîntemeiată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată prin încheierea nr. 26 din 17 octombrie 2022.

Pe rolul secţiei a V-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti cauza a fost înregistrată sub număr de dosar x/2022

Prin decizia civilă nr. 355 din 3 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. SUD REŢELE S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 3900 din 22 decembrie 2021 pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta-pârâtă B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SUD REŢELE S.R.L..

În argumentarea recursului, după o succintă prezentare a situaţiei de fapt, reclamanta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a pronunţat hotărârea atacată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Sub un prim aspect, apreciază că instanţa de apel nu a argumentat în niciun fel critica reclamantei referitoare la înscrisurile ataşate cererii de chemare în judecată, care nu sunt traduse. Astfel cum se poate observa din analizarea înscrisurilor depuse ca anexă a cererii de chemare în judecată, arată recurenta, mai multe dintre acestea sunt în altă limbă decât limba română şi nu sunt traduse de către un traducător autorizat.

În opinia sa, atât reclamanta, cât şi instanţa de apel aveau obligaţia respectării prevederilor art. 150 alin. (4) C. proc. civ., conform cărora:

"Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se depun în copie certificată, însoţite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat. În cazul în care nu există un traducător autorizat pentru limba în care sunt redactate înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate de persoane de încredere cunoscătoare ale respectivei limbi, în condiţiile legii speciale".

În situaţia în care aceste documente au stat la baza emiterii raportului de expertiză, care a condus la pronunţarea hotărârii recurate, consideră că raportul este lovit de nulitate, iar singurul remediu îl reprezintă administrarea unei expertize care să aibă ca fundament documente în limba română sau traduse de către un traducător autorizat, conform legii.

În cauză, subliniază recurenta, instanţa de apel nu a analizat în niciun fel această critică.

În al doilea rând, în anexele cererii de chemare în judecată formulată de către A. se regăseau şi adresele emise de către B., în cadrul cărora erau evidenţiate criticile recurentei faţă de modalitatea de schimbare a echipamentului. Nici în cuprinsul hotărârii judecătoreşti apelate, nici în cuprinsul hotărârii judecătoreşti recurate, nu se regăseşte nici măcar o trimitere la înscrisurile administrate sau care este puterea probantă a acestora.

În al treilea rând, în ceea ce priveşte raportul de expertiză pe baza căruia instanţa a pronunţat hotărârea apelată, astfel cum se poate observa în cuprinsul încheierii de şedinţă din 23 noiembrie 2021, se reţine că în data de 19 noiembrie 2021 (cu 4 zile înainte de termenul de judecată) expertul a transmis la dosarul cauzei completare la raportul de expertiză intitulată "varianta corectă B", în care arată că varianta depusă la dosarul cauzei la data de 08.11.2021 este greşită, fiind rectificată prin ultima variantă depusă.

Se mai susţine că acest raport de expertiză "în forma corectă" nu a fost comunicat recurentei. Deşi era depus la dosarul cauzei cu doar 4 zile înainte de termenul de judecată, instanţa de fond a reţinut în mod cu totul greşit faptul că părţile nu formulează obiecţiuni faţă de acest raport. Atâta timp cât recurentei-pârâte nu i-a fost comunicat acest raport, este de puterea evidenţei că termenul pentru formularea obiecţiunilor nici nu a început să curgă.

Faptul că prin acest raport au fost aduse corecţii primului raport nu înlătură dreptul recurentei de a avea posibilitatea să formuleze critici asupra expertizei.

În măsura casării deciziei instanţei de apel, precizează că înţelege să reitereze criticile aduse hotărârii de fond.

Intimata-reclamantă A. SUD REŢELE S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă A. SUD REŢELE S.R.L. prin întâmpinare, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă este sancţionată cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă B. S.R.L. nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deşi s-a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate prin cererea de recurs nu pun în discuţie legalitatea deciziei atacate, ci temeinicia sa.

Înalta Curte subliniază că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de stabilire a situaţiei de fapt şi de administrare a probatoriului.

Se observă că recurenta are în vedere dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

Şi atunci când recurenta susţine că motivarea deciziei recurate este lacunară (ex.:

"instanţa de apel nu a argumentat în niciun fel critica reclamantei referitoare la înscrisurile ataşate cererii de chemare în judecată, care nu sunt traduse" etc.), în realitate, se tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia, astfel cum s-a arătat, se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt (questio facti) ale cauzei.

De asemenea, simpla trimitere la dispoziţiile art. 150 alin. (4) C. proc. civ., nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel cum s-a arătat, rolul instanţei de recurs este acela de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, şi nu reevaluarea contextului factual stabilit de instanţele devolutive.

În altă ordine de idei, comparând cererea de recurs cu cererea de apel, se constată că o mare parte din aşa-zisele critici de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu reprezintă altceva decât o reluare a susţinerilor formulate în calea de atac devolutivă a apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe, mărturie fiind similitudinea dintre cererea de recurs şi cererea de apel, formulate de aceeaşi parte în cauză. Aceleaşi motive au fost deduse Curţii de Apel Bucureşti spre judecată şi sunt acum readuse în discuţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ignorarea instituţiei recursului.

Însă, chiar dacă ne aflăm în situaţia în care, prin decizia instanţei de apel, a fost menţinută soluţia primei instanţe, criticile de nelegalitate trebuiau să vizeze exclusiv considerentele instanţei de apel, fiind necesar ca autoarea recursului să arate, în concret, în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de însăşi instanţa de apel.

Având în vedere că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv, motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este formal invocat, recurenta urmărind, prin reluarea criticilor cenzurate de instanţa de apel, o nouă verificare şi interpretare a celor susţinute în faţa instanţei de apel.

În concret, susţinerile recurentei-pârâte prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată, iar în lipsa unor argumente care să vizeze considerentele hotărârii atacate, instanţa de recurs nu se poate substitui părţii, formulând în locul său critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret considerentele instanţei de apel.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 355 din 3 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 355 din 3 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2023.