Revision deadline calculation: finality versus notification date for contradictory decisions

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 24 aprilie 2017 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la 27 aprilie 2017, A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Direcţia Regională Antifraudă Fiscală nr. 1 Suceava şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, revizuirea hotărârii nr. 1795 din 5 decembrie 2016 a Tribunalului Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2015, invocând faptul că există contradicţie între această hotărâre şi hotărârile Tribunalului Iaşi nr. 396 din 17 martie 2016, pronunţată în soluţionarea apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 7013/2015 în dosarul nr. x/2015; nr. 1024 din 23 iunie 2016 prin care s-a menţinut sentinţa civilă nr. 13775 din 24 noiembrie 2015 în dosarul nr. x/2014 şi încheierea nr. 60 din 5 octombrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Iaşi.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2058/2017 din 7 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Prin decizia civilă nr. 160/2018 din 14 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, cererea de revizuire a fost respinsă ca tardivă.

La data de 15 mai 2018, recurentul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 160/2018 din 14 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea cererii de revizuire.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea legii, termenul de revizuire fiind calculat greşit prin raportare la data pronunţării ultimei hotărâri şi nu prin raportare la data comunicării efective a ultimei hotărâri.

În cuprinsul cererii de recurs, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că sintagma de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri este contrară principiilor dreptului de acces la justiţie, securităţii juridice (art. 6 par. 1 din Convenţie) şi existenţei unei căi de atac efective (art. 13 din Convenţie), respectiv art. 1 alin. (5), (11), (20) şi 21 din Constituţia României.

Intimatele Direcţia Regională Antifraudă Fiscală nr. 1 Suceava şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul declarat de reclamantul A. este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 7 decembrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului întocmit în cauză.

Prin încheierea din 17 mai 2019, pronunţată în dosarul x/2018, a fost admisă cererea formulată de petentul A. şi a fost sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Constatând că prin încheierea din 17 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de petentul A. şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea din 17 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a dispus suspendarea judecării recursului până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La 24 mai 2023, cauza a fost repusă cauza pe rol; a fost admis în principiu recursul şi s-a stabilit termen pentru soluţionarea acestuia la 11 octombrie 2023.

Prin încheierea din 12 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a fost preschimbat din oficiu termenul de judecată stabilit la 11 octombrie 2023 pentru 10 octombrie 2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul declarat de revizuentul A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Preliminar, deşi recurentul a invocat motivul de casare reglementat de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., se constată că argumentele expuse pot fi circumscrise motivului de recurs instituit de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., care prevede că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, însă criticile invocate sunt nefondate.

În speţă, la 24 aprilie 2017, A. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 1795 din 5 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, apreciind-o potrivnică deciziei civile nr. 396 din 17 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, deciziei civile nr. 1024 din 23 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi şi încheierii penale nr. 60, pronunţată la 5 octombrie 2015 de Tribunalul Iaşi.

Recurentul A. susţine că decizia ce formează obiectul prezentului recurs, decizie prin care s-a respins cererea sa de revizuire, a fost pronunţată cu încălcarea legii, termenul de revizuire fiind calculat greşit prin raportare la data pronunţării ultimei hotărâri, şi nu prin raportare la data comunicării efective a ultimei hotărâri.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Prin urmare, în condiţiile în care ultima hotărâre cu privire la care s-a solicitat revizuirea este decizia civilă nr. 1795 din 5 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, definitivă de la data pronunţării, respectiv 5 decembrie 2016, în mod legal Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a reţinut că termenul până la care se putea exercita calea de atac a revizuirii s-a împlinit la 5 ianuarie 2017.

Astfel, formularea cererii de revizuire la 24 aprilie 2017, împotriva deciziei civile nr. 1795 din 5 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, decizie rămasă definitivă la data pronunţării, este făcută cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de lege, înscris în art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Este de amintit că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea din exercitarea dreptului, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

Contrar susţinerilor recurentului, data comunicării hotărârii este lipsită de relevanţă în ceea ce priveşte momentul de la care curge termenul de revizuire, întrucât nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Obligaţia de exercitare a drepturilor procesuale în cadrul termenelor legale este expresia aplicării principiului privind dreptul persoanelor la judecarea procesului în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, aşa cum este prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că măsura casării deciziei recurate nu se justifică din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 160/2018 din 14 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 160/2018 din 14 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2023.