Peremption of appeal due to procedural inactivity during suspension

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2015, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea celei din urmă la plata în favoarea sa a sumei de 234.479,53 RON, din care suma de 222.903,26 RON reprezintă contravaloarea energiei electrice, conform facturilor emise în perioada 20 octombrie 2014 - 12 mai 2015 şi suma de 11.576,27 RON contravaloarea penalităţi de întârziere calculate la data de 2 iulie 2015.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1270 şi art. 1766 şi următoarele din Noul C. civ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză şi depusă la dosar, pârâta a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Suceava, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca nefondată.

Prin încheierea de şedinţă din 25 ianuarie 2016, ulterior punerii în discuţia părţilor, instanţa a constatat că argumentaţia reclamantului vizează mai degrabă susţinerea utilităţii probei cu expertiză contabilă din cauza pe care o invocă, motiv pentru care, în baza art. 413 alin. (1) C. proc. civ., a apreciat că nu este oportună suspendarea facultativă, aşa încât a respins această solicitare.

Prin încheierea din 13 iunie 2016, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 413 C. proc. civ., în sensul că soluţionarea prezentei cauze depinde, în tot sau în parte, de rămânerea definitivă a sentinţei nr. 61/04 martie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Suceava, având ca obiect "pretenţii", dat fiind faptul că suma achitată în temeiul convenţiei de fidejusiune, asupra căreia se va pronunţa instanţa în dosarul nr. x/2015, interesează în prezenta cauză, urmând a fi scăzută din totalul sumelor achitate către reclamantă, pentru a stabili sumele achitate în temeiul contractului de furnizare, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii cererii având ca obiect "pretenţii", formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..

Prin încheierea din 10 ianuarie 2020, instanţa a încuviinţat cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantă, având în vedere că dosarul nr. x/2015 a fost soluţionat definitiv, situaţie în care s-a impus reluarea judecăţii.

Prin sentinţa nr. 124 din 4 iunie 2021, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 191.707,21 RON, cu titlu de contravaloare a energiei electrice, conform facturilor fiscale emise în perioada 20.10.2014 - 12.05.2015; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 11.576,27 RON, reprezentând penalităţi de întârziere calculate la data de 02.07.2015, astfel cum au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată; a compensat, în parte, cheltuielile de judecată efectuate de părţi şi, în consecinţă, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 7.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins cererea în rest, ca neîntemeiată; a dispus comunicarea către d-na expert tehnic judiciar C. a unui exemplar al încheierii de şedinţă din 13 iunie 2016, executorie de drept, prin care instanţa a încuviinţat onorariul definitiv de expert la suma de 5.223 RON şi a pus în vedere pârâtei să achite restul de 4.223 RON în contul său.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. S.R.L. prin administrator statutar D. a declarat recurs, solicitând repunerea în termenul de apel şi modificarea în parte a hotărârii instanţei de fond, în sensul compensării şi a cheltuielilor cu expertiza contabilă.

În motivarea recursului, arată că, având în vedere faptul că acţiunea reclamantei a fost admisă în parte, iar din expertiza contabilă rezultă faptul că aceasta a solicitat o sumă de bani mult mai mare decât cea care i se cuvenea, consideră că instanţa de fond trebuia să oblige şi pe reclamant să suporte o parte din cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul total al experţilor judiciari desemnaţi în cauză.

Prin încheierea din 21 ianuarie 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei având ca obiect recursul declarat de pârâta B. S.R.L. prin administrator statutar D., împotriva sentinţei nr. 124 din 4 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă (dosar nr. x/2015), intimată fiind reclamanta A. S.A.

Prin decizia nr. 244 din 14 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, a fost admisă excepţia perimării şi s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de pârâta B. S.R.L. prin administrator statutar D., împotriva sentinţei nr. 124 din 04 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă (dosar nr. x/2015), intimată fiind reclamanta A. S.A.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., pârâta B. S.R.L. prin administrator statutar D. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 244 din 14 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În argumentarea cererii de recurs, a susţinut, în esenţă, că, în speţă, Curtea de Apel Suceava trebuia fie să recalifice cererea de recurs în cerere de apel, fie să repună părţile în termenul de apel.

În opinia recurentei, pronunţându-se pe o cerere de recurs prin constatarea perimării, instanţa a pronunţat o hotărâre în calea de atac a recursului, care poate fi atacată cu recurs, fapt care nu e prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării cererii de recurs şi excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. Pe fondul recursului, a solicitat, în esenţă, respingerea acestuia.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea din 22 martie 2023 a fost încuviinţat în unanimitate raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, au fost respinse excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului, invocate de intimata-reclamantă, prin întâmpinare; a fost admis în principiu recursul şi s-a stabilit termen pentru soluţionarea acestuia la 11 octombrie 2023.

Prin încheierea din 12 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost preschimbat din oficiu termenul de judecată stabilit la 11 octombrie 2023 pentru 10 octombrie 2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele care urmează:

Prin decizia recurată, pronunţată la 14 octombrie 2022, Curtea de Apel Suceava a admis excepţia perimării şi, în consecinţă, a constatat perimată cererea de recurs formulată de pârâta B. S.R.L. prin administrator statutar D., reţinând, în esenţă, că ultimul act procedural îndeplinit în cauză a avut loc la 21 ianuarie 2022, dată la care s-a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în considerarea faptului că niciuna din părţile legal citate nu s-a prezentat la termenul respectiv şi nici nu s-a solicitat judecata în lipsă, iar, de la momentul suspendării şi până în momentul împlinirii termenului de 6 luni, niciuna dintre părţi nu a făcut vreun demers pentru repunerea pe rol a cauzei şi continuarea judecăţii.

Înalta Curte subliniază că perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în termenul prevăzut de lege.

Astfel, fiind o sancţiune procedurală, perimarea operează de drept, instanţa putând să constate perimarea şi din oficiu, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Deşi a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinerile recurentei cu referire la împrejurarea că instanţa, respectiv Curtea de Apel Suceava, trebuia fie să recalifice cererea de recurs în cerere de apel, fie să repună părţile în termenul de apel ignoră considerentele pe care instanţa şi-a fundamentat soluţia, iar argumentele recurentei sunt străine de raţiunile pentru care Curtea de Apel Suceava, prin decizia ce formează obiectul prezentului recurs, a admis excepţia perimării şi a constat perimat recursul declarat în cauză.

Se constată că alegaţiile recurentei-pârâte prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, iar în lipsa unor argumente care să vizeze considerentele hotărârii atacate, instanţa de recurs nu se poate substitui părţii, formulând în locul său critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret considerentele instanţei de apel.

De altfel, recurenta nu se poate prevala de propria pasivitate, derivată din faptul că aceasta nu a efectuat niciun demers în sensul continuării judecăţii, respectiv nu a formulat cerere de repunere pe rol, nu a exercitat recurs împotriva încheierii de suspendare pronunţată la 21 ianuarie 2022 de Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit adagiului latin:

"nemo auditor propriam turpitudinem allegans", nimeni nu poate invoca în susţinerea intereselor sale propria sa culpa, nimeni nu poate să obţină foloase invocând propria sa vina, incorectitudine şi nici să se apere valorificând un asemenea temei.

În altă ordine de idei, se impune precizarea faptului că, faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 420 C. proc. civ., instanţa este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.

În mod greşit, recurenta se prevalează de incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţinând că "pronunţându-se pe o cerere de recurs prin constatarea perimării, instanţa a pronunţat o hotărâre în calea de atac a recursului, care poate fi atacată cu recurs, fapt care nu e prevăzut de lege".

Aceasta întrucât, art. 421 alin. (2) C. proc. civ. prevede în mod expres că hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare, sens în care, recurenta-pârâtă, de altfel, a şi procedat prin prezentul demers judiciar.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu se confirmă motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., invocate de recurentă, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin administrator statutar D. împotriva deciziei nr. 244 din 14 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, menţinând hotărârea recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin administrator statutar D. împotriva deciziei nr. 244 din 14 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2023.