Pension recalculation challenge resolved by peremption of cassation appeal due to procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la 16.11.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, solicitând obligarea acesteia la recalcularea cuantumului pensiei stabilite prin decizia nr. 253051/16.06.2005, cu luarea în considerare a adeverinţei nr. x/07.09.2021, eliberată de S.C. B. S.A., la emiterea unei noi decizii privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, cu valorificarea veniturilor suplimentare detaliate în cartea de muncă şi la plata retroactivă a sumelor care nu au fost avute în vedere la emiterea deciziei nr. 253051/16.06.2005, începând cu depunerea dosarului de pensionare şi până la data introducerii acţiunii; a solicitat, totodată, admiterea cererii sale de pensionare.

Prin sentinţa civilă nr. 968/05.05.2022, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare pentru reclamant, cu luarea în calculul pensiei a sporului de toxicitate obţinut în perioadele mai- decembrie 2001 şi ianuarie- august 2002 şi a sporului de vechime de 25%, pentru perioada 01.04.2001-01.09.2002, ambele cuprinse în adeverinţa nr. x/07.09.2021, precum şi la plata diferenţelor de pensie astfel rezultate, începând cu data depunerii adeverinţei la casa teritorială de pensii.

Împotriva acestei sentinţe, Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa a declarat apel.

Prin decizia nr. 296/14.02.2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că respins acţiunea ca neîntemeiată.

A. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel.

Prin încheierea din 31.01.2024, Înalta Curte a suspendat judecata căii de atac, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din 12.09.2024, a stabilit termen pentru verificarea incidentului perimării şi a dispus ca părţile să fie citate.

Astăzi, în şedinţă publică, instanţa supremă a invocat, din oficiu, excepţia perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

În accepţiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancţiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancţiune procedurală, cât şi de act de desistare a părţilor de la judecarea procesului.

Reglementată pentru a asigura soluţionarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar şi pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părţilor din proces, perimarea poate fi constatată de instanţă din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., şi operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de textul de lege enunţat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni şi vina părţii.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că ultimul act de procedură a fost îndeplinit în cauză la 31.01.2024, când judecata a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. ulterior acestei date, părţile nu au mai efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală.

În aceste condiţii, luând act că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, în condiţiile art. 417 şi art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 296/14.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2024.