Annulment of cassation for failing to develop specific legal grounds challenging material law errors in contract resolution

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 07.04.2022 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, reclamanţii A. şi S.C. B. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună rezoluţiunea contractului de cesiune de părţi sociale nr. x/05.07.2018 şi a actului adiţional nr. x/16.12.2020, repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin restituirea de către pârât a părţilor sociale către reclamantul cedent şi a dividendelor încasate către societatea reclamantă, precum şi anularea parţială a hotărârilor adunărilor generale ale asociaţilor S.C. B. S.R.L., nr. 3/07.06.2018 şi nr. 4/05.07.2018; au solicitat, totodată, acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţiile inadmisibilităţii capătului al treilea de cerere şi tardivităţii celui de-al doilea.

Prin sentinţa civilă nr. 1298/15.11.2022, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins atât excepţiile, cât şi acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, A. şi S.C. B. S.R.L. au declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 178/LP/22.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

A. şi S.C. B. S.R.L. au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.

În motivare, au susţinut că instanţa de apel a încălcat sau a aplicat greşit normele de drept material; au invocat, astfel, cazul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Subsecvent expunerii situaţiei de fapt şi a evidenţierii critice a modului în care instanţa de fond a evaluat probatoriul administrat, recurenţii au susţinut că, în raport cu art. 1.270 alin. (1) şi art. 1.719 C. civ., faţă de neexecutarea obligaţiei intimatului cumpărător de achitare a părţilor sociale, vânzătorul are dreptul, alternativ, să obţină executarea silită a obligaţiei de plată sau rezoluţiunea vânzării; au arătat că sunt îndeplinite condiţiile rezoluţiunii, în baza art. 1.549, art. 1.516, art. 1.517, art. 1.551 şi art. 1.552 C. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la 13.05.2024, C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Astăzi, în dezbateri, intimatul-pârât a invocat excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenţii şi-au întemeiat recursul pe ipoteza de casare reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., context în care Înalta Curte reaminteşte că legala motivare a recursului pe acest temei presupune argumentarea în concret a modului în care instanţa de apel a încălcat sau a aplicat greşit normele de drept material, deoarece sancţiunea nulităţii este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci şi atunci când ele sunt invocate formal, vizează aspecte de netemeinicie sau reproduc întocmai susţinerile expuse în etapele procesuale anterioare, fără a le adecva obiectului recursului, reprezentat de decizia pronunţată în apel.

Soluţia nulităţii la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Transpunând aceste considerente teoretice la calea extraordinară de atac de faţă, Înalta Curte reţine că, validând starea de fapt reţinută de tribunal, curtea de apel a respins apelul reclamanţilor, statuând că singura obligaţie neexecutată de intimatul-pârât, relevantă din perspectiva art. 1.551 C. civ., este neachitarea sumei de 10.000 RON, reprezentând 50% din dividendele încasate la 10.02.2022, care însă, fiind de mică însemnătate, nu dă dreptul creditorului la rezoluţiune.

Cu ignorarea raţionamentului aplicat al instanţei de apel şi cu nesocotirea caracterului nedevolutiv al căii de atac declarate, recurenţii au ales să reproducă integral, prin susţinerile circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele apelului promovat, fără a combate considerentele deciziei recurate printr-o argumentaţie care să poată fi verificată de instanţa de recurs.

Astfel, fără nicio raportare critică la conformitatea deciziei curţii de apel cu regulile de drept aplicabile, autorii căii de atac reiau în întregime descrierea înţelegerii formalizate în contractul de cesiune de părţi sociale nr. x/05.07.2018, îşi expun aprecierile cu privire la efectele actului adiţional nr. x/16.12.2020, inventariază încasările de dividende realizate de intimatul-pârât, reiterează interpretarea răspunsurilor date de acesta la interogatoriu, susţin, neargumentat, că instanţele de fond au încălcat art. 1.522 C. civ., evocă prevederile art. 1.270 alin. (1), art. 1.719, art. 1.508 C. civ. şi conchid că ar fi îndeplinite condiţiile rezoluţiunii contractului de cesiune a părţilor sociale nr. x/05.07.2018.

În consecinţă, Înalta Curte constată încălcarea art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impune recurentului dezvoltarea unor motive de nelegalitate îndreptate împotriva deciziei recurate, câtă vreme, în cauză, suma criticilor expuse în memoriul de recurs a primit deja o dezlegare prin hotărârea curţii de apel, iar recursul nu îngăduie reevaluarea acestora, căci scopul căii extraordinare de atac, prevăzut de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., este cel de a verifica conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

De aceea, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.

Totodată, reţinând că art. 453 C. proc. civ. abilitează instanţa de recurs să acorde părţii care câştigă procesul cheltuielile de judecată efectuate în calea de atac dedusă judecăţii şi nu în etapele procesuale anterioare, va admite cererea formulată în acest sens de intimatul-pârât, însă doar cu privire la suma de 5.000 RON, avansată pentru asistenţa juridică în recurs, conform înscrisului aflat la dosarului, nu şi cu privire la sumele pretinse pentru fazele procesuale ale fondului şi apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 178/LP/22.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Obligă recurenţii-reclamanţi la plata către intimatul-pârât C. a sumei de 5.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2024.