Competence conflict resolution establishing territorial jurisdiction for payment order claims filed by judicial staff in adjacent appellate districts

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 15.09.2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 35.000 RON, dată cu titlu de împrumut de către reclamantă în data de 02.03.2023, actualizată cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală B.N.R., începând cu data scadentă şi până la restituirea integrală a sumei împrumutate, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1270, art. 1349 şi următoarele, art. 1381, art. 1386, art. 1516 şi următoarele, art. 1527, art. 1530 şi următoarele, art. 2158 şi următoarele C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 458 din data de 14.05.2024, Judecătoria Roşiori de Vede a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Caracal.

Pentru a pronunţa această hotărâre Judecătoria Roşiorii de Vede a reţinut că situaţiei juridice invocate prin acţiune îi sunt incidente regulile generale ce guvernează competenţa, art. 1016 C. proc. civ., dar şi dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., care arată că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.

Având în vedere domiciliul pârâtului situat în comuna Gostavăţu, judeţul Olt, Judecătoria Roşiorii de Vede a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Caracal a pronunţat sentinţa civilă nr. 1143 din data de 04.07.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roşiori de Vede.

În motivare, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., coroborate cu art. 116 C. proc. civ., apreciind că reclamanta, în mod judicios a ales să introducă cererea de emitere a unei ordonanţe de plată la Judecătoria Roşiori de Vede, instanţă ce este situată în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, instanţă egală în grad Judecătoriei Caracal, care ar fi fost competentă să judece cauza.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roşiori de Vede, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competenţa de soluţionare a cauzei între Judecătoria Roşiorii de Vede şi Judecătoria Caracal, prima instanţă reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1016 C. proc. civ. şi art. 107 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Caracal a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., coroborate cu art. 116 C. proc. civ.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect ordonanţă de plată, prin cererea de chemare în judecată formulată reclamanta solicitând obligarea pârâtului la restituirea sumei împrumutate în cuantum de 35.000 RON, actualizate cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală B.N.R., începând cu data scadentă şi până la restituirea integrală a sumei împrumutate, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 1014 C. proc. civ., cu privire la procedura ordonanţei de plată.

Potrivit dispoziţiilor art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Regula generală de drept comun în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Aşadar, potrivit textului legal evocat, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în cauză, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată din oficiu chiar de către Judecătoria Roşiori de Vede, fără a fi invocată de către pârât prin întâmpinare. Prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi text legal:

"dispoziţiile alin. (1)...se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Având în vedere că reclamanta îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza, fiind grefier la Judecătoria Caracal, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta în mod legal investind cu soluţionarea cauzei Judecătoria Roşiori de Vede, ca instanţă aleasă de reclamantă dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia curţii de apel învecinate cu curtea de apel la care îşi desfăşoară activitatea.

Cum Judecătoria Caracal se află în circumscripţia Curţii de Apel Craiova, iar Judecătoria Roşiori de Vede, se află în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, cele două curţi de apel fiind învecinate, rezultă că este corectă alegerea reclamantei prin introducerea cererii la Judecătoria Roşiori de Vede.

Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acţiunii, coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către pârât, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Roşiori de Vede, iniţial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Roşiori de Vede, aşa încât, văzând prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roşiori de Vede.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2024.