Negative jurisdictional conflict resolved: Tribunal Olt has territorial jurisdiction in liquidator appointment for dissolved association en participation

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal în data de 09.08.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: numirea în calitate de lichidator al societăţii în participaţie dizolvate ca urmare a încetării contractului de asociere în participaţiune nr. x/01.06.2019, încheiat între asociaţii A. S.R.L. şi C. S.R.L., a practicianului în insolvenţă D. şi stabilirea remuneraţiei lichidatorului conform ofertei financiare a acestuia; obligarea asociaţilor A. S.R.L. şi C. S.R.L. la predarea către lichidator a bunurilor asociaţiei în participaţiune dizolvate, împreună cu documentele aferente cheltuielilor şi veniturilor obţinute pe perioada asocierii, respectiv obligarea lichidatorului la îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 1942-1954 din C. civ. obligarea asociaţilor societăţii dizolvate la suportarea în mod solidar a cheltuielilor aferente procedurii de lichidare stabilite în bilanţul de lichidare întocmit de lichidator.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1930, 1953 C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1209 din data de 25.09.2024, Judecătoria Caracal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. şi pe pârâta C. S.R.L., în favoarea Tribunalului Olt.

Prin sentinţa civilă nr. 24 din data de 23.01.2024, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Olt a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 119 C. proc. civ. şi ale art. 63 din Legea nr. 31/1990. Având în vedere că, în speţă, este vorba despre o cerere ce vizează raporturile juridice rezultate din contractul de asociere în participaţiune, prin care se urmăreşte lichidarea asocierii compuse din partenerii: reclamanta, în calitate de partener principal, şi pârâta, în calitate de partener secundar, a apreciat că cererea este de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie reclamanta îşi are sediul principal, respectiv Tribunalul Bihor.

Învestit cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 102 din data de 13.06.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Olt.

În motivare, s-a reţinut că prezentul litigiu nu este guvernat de norme care să reglementeze o competenţă teritorială exclusivă, cauza urmând regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care stabileşte competenţa de soluţionare la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâta.

De asemenea, s-a reţinut că litigiul nu se încadrează în categoria prevăzută de art. 119 din C. proc. civ., articol ce se referă doar la societăţile cu personalitate juridică, deoarece numai acestea au sediu, ca element constitutiv al oricărei persoane juridice.

Clauza contractuală atributivă de competenţă stipulată la art. 12.1 din contractul de asociere în participaţiune nr. x/01.06.2019, putea fi invocată numai de către pârâtă pe calea întâmpinării.

Pârâta nu a înţeles să ridice excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată, iar instanţele de judecată nu pot să invoce din oficiu această necompetenţă. Pe cale de consecinţă, prin neinvocarea de către pârâtă a excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată, competenţa a rămas câştigată în favoarea Tribunalul Olt, instanţă în a cărui circumscripţie îşi are sediul pârâta.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competenţa de soluţionare a cauzei între Tribunalul Olt şi Tribunalul Bihor, prima instanţă reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 119 C. proc. civ. şi ale art. 63 din Legea nr. 31/1990, în timp ce Tribunalul Bihor a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună numirea umui lichidator pentru asocierea în participaţie dizolvată ca urmare a încetării contractului de asociere în participaţiune nr. x/01.06.2019, precum şi dispunerea celorlalte măsuri necesare în vederea lichidării.

Prin urmare, raportat la împrejurarea că litigiul de faţă este în legătură cu lichidarea unei asocieri în participaţiune, nu se poate reţine incidenţa prevederilor art. 119 C. proc. civ., indicate de prima instanţă sesizată.

Aşadar, acţiunea reclamantului se grefează pe dispoziţiile art. 1930 C. civ., care prevăd cazurile generale de încetare ale contractului de societate şi dizolvarea societăţii.

Asocierea în participaţie reprezintă o formă de societate între două sau mai multe persoane, de regulă profesionişti în sensul C. civ., fără dobândirea de personalitate juridică distinctă.

Potrivit dispoziţiilor art. 119 C. proc. civ., cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării sau, după caz, până la radierea societăţii, sunt de competenţa exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia societatea îşi are sediul principal.

Din utilizarea sintagmei "cererile în materie de societate" rezultă că dispoziţia înscrisă la art. 119 din C. proc. civ. este aplicabilă numai în cazul cererilor introduse de societate împotriva asociaţilor, de unul sau mai mulţi asociaţi împotriva societăţii, precum şi de unul sau mai mulţi asociaţi contra altor asociaţi (iar, în această din urmă situaţie, cererea de chemare în judecată trebuie să privească raporturi juridice născute din sau în legătură cu contractul de societate).

Pe cale de consecinţă, competenţa se determină, în lipsa altor prevederi legale speciale, conform art. 107 C. proc. civ., astfel cum a indicat a doua instanţă sesizată, prevedere legală ce instituie o competenţă teritorială de ordine privată.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

În speţă, trebuie avută în vedere clauza contractuală atributivă de competenţă, stipulată la art. 12.1 din contractul de asociere în participaţiune nr. x/01.06.2019, conform căreia "soluţionarea eventualelor litigii legate de interpretarea sau de executarea prezentului contract se va realiza pe cale amiabilă. În cazul în care părţile nu se vor înţelege, litigiile vor fi soluţionate în conformitate cu dispoziţiile legale din România, la instanţa de judecată competentă din municipiul Oradea". Necompetenţa de ordine privată putea fi invocată numai de către pârâtă pe calea întâmpinării, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ. Or, pârâta nu a înţeles să ridice excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată în termenul procedural, iar instanţele de judecată nu pot să invoce din oficiu această necompetenţă.

Astfel, prin neinvocarea de către pârâtă a excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată, competenţa a rămas câştigată în favoarea Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţă în a cărui circumscripţie îşi are sediul pârâta.

Faţă de cele arătate, fiind întrunite cerinţele referitoare la prorogarea voluntară de competenţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2024.