Negative conflict of jurisdiction resolved: public procurement contract dispute assigned to Neamț Tribunal.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 05.04.2023 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Piatra Neamţ solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se dispună:

1. anularea documentului constatator primar nr. 8979 emis de municipiul Piatra Neamţ la data de 02.03.2023, comunicat la data de 07 martie 2023, precum şi a adresei răspuns nr. x/21.03.2023; obligarea la emiterea unui document constatator care să ateste îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor contractuale;

2. obligarea la prelungirea contractului de servicii nr. x/19.05.20207/20200408/25.05.2020 până la data de 31.12.2023, prin încheierea unui act adiţional la contract, cu ajustarea preţului contractului;

3. în subsidiar, dacă instanţa va respinge capătul 2 de cerere, constatarea încetării contractului de servicii nr. x/19.05.2020/720200408/25.05.2020, obligarea pârâtului la recepţia integrală a activităţilor ce fac obiectul raportului de activitate pe luna decembrie 2022, obligarea la restituirea garanţiei de bună execuţie de 4.833,48 RON, precum şi la plata sumei de 15.470 RON, aferentă ultimei facturi fiscale emise nr. ISFLA 3989 din 31.01.2023;

4. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 98/2016, O.U.G. nr. 47/2022, dispoziţiile C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin încheierea din 08.05.2023, pronunţată în faza de regularizare, în temeiul art. 200 C. proc. civ., secţia I civilă a Tribunalului Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzai în favoarea secţiei a II-a civile şi de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Iaşi.

Prin încheierea din data de 19.05.2023, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a tribunalului, constatând ivit un conflict de competenţă materială procesuală între secţiile aceleiaşi instanţe.

Prin sentinţa nr. 169/23.05.2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Iaşi, reţinând că litigiul dedus judecăţii este unul care priveşte executarea unui contract de achiziţie publică, dat în competenţa de soluţionare a instanţei civile, conform art. 53 din Legea nr. 101/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 2548 din data de 13.12.2023, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâtul Municipiul Piatra Neamţ, în favoarea Tribunalului Piatra Neamţ.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Iaşi a reţinut că cererea de faţă reprezintă o cerere de atragere a răspunderii contractuale a pârâtului, bazată pe contractul de servicii nr. x/19.05.2020 (20200408/25.05.2020), cerere care priveşte modul de executare a acestui contract, ce a fost încheiat având ca temei legal Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.

Învestit cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, a pronunţat încheierea din 19.03.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă şi de contencios administrativ a Tribunalului Neamţ.

În motivare, s-a reţinut că s-a stabilit cu caracter generic - competenţa secţiei civile de soluţionare a prezentului litigiu, de către Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 169/2023 din data de 23.05.2023, însă, la nivelul secţiei civile, în cadrul tribunalelor, funcţionează complete cu diferite specializări, iar în conformitate cu decizia nr. 17 din 17.09.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul competent să judece recursul în interesul legii, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică, sens în care, dacă o cauză intră în competenţa de soluţionare a unui complet cu o anumită specializare, aceasta trebuie repartizată la completul specializat corespunzător.

Totodată, la pronunţarea acestei soluţii, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a avut în vedere decizia nr. 40/2020 din 18.05.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi faptul că la nivelul Tribunalului Neamţ există complete specializate în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, în compunerea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 317 din data de 15.05.2024, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

În motivare, s-a reţinut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, apreciindu-se contractul dedus judecăţii ca fiind unul administrativ, în sensul art. 1 lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, fără a fi unul de achiziţie publică, atribuit prin licitaţie, ci în mod direct.

Prin sentinţa civilă nr. 2767 din data de 09.08.2024, Judecătoria Piatra Neamţ, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Judecătoriei Piatra Neamţ, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

În motivare, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi art. 135 alin. (4) C. proc. civ., apreciind că, după stabilirea competenţei de către Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 169/2023, nu mai putea fi declinată competenţa de soluţionare a cauzei, această chestiune fiind deja tranşată.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ , secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor 133 pct. 2 C. proc. civ., în cazul declinărilor succesive, cum este cazul speţei de faţă, există conflict negativ de competenţă dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, regula ca declinările de competenţă să fie reciproce nu este absolut necesară pentru existenţa conflictului negativ de competenţă în ipoteza declinărilor succesive, fiind suficient ca ultima instanţă învestită să trimită dosarul uneia dintre instanţele care s-au dezînvestit anterior de soluţionarea cauzei, chiar dacă aceasta nu se dezînvestise în favoarea sa.

O atare reglementare, însă, nu înseamnă că incidentul procedural al conflictului negativ de competenţă s-a ivit doar între ultima instanţă care s-a dezînvestit şi cea în favoarea căreia aceasta a declinat competenţa de soluţionare a cauzei şi care anterior se apreciase a fi necompetentă.

Cum în cazul declinărilor succesive de competenţă conflictul a fost generat de dezînvestirea tuturor instanţelor care s-au apreciat a fi necompetente să soluţioneze cauza, toate acestea se află în conflict, iar instanţa chemată să pronunţe regulatorul de competenţă poate stabili că oricare dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze litigiul.

Prin urmare, instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, la care se referă dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., se stabileşte în raport de toate instanţele care s-au dezînvestit în cadrul declinărilor succesive de competenţă.

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei de judecată.

Înalta Curte constată că, în speţă, s-a declinat succesiv competenţa de soluţionare a cauzei, existând conflict negativ de competenţă între Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Iaşi, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Piatra Neamţ, cu privire la soluţionarea cauzei având ca obiect anulare act.

În speţă, deşi au făcut aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, instanţele au interpretat în mod diferit dispoziţiile privind competenţa materială şi teritorială, aspect ce a determinat ivirea prezentului conflict negativ de competenţă.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 05 aprilie 2023, după modificarea Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022. Prin această cerere s-a solicitat atragerea răspunderii contractuale a pârâtului, bazată pe contractul de servicii nr. x/19.05.2020 (20200408/25.05.2020), cerere care priveşte modul de executare a acestui contract, ce a fost încheiat având ca temei legal Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice. Litigiul dedus judecăţii este în legătură cu executarea unui contract încheiat în urma parcurgerii procedurilor de achiziţie publică directă iniţiate de pârât, în calitate de autoritate contractantă, în temeiul art. 43 şi următoarele din H.G. nr. 395/2016.

În privinţa naturii litigiului ca fiind unul de achiziţie publică, s-a pronunţat Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea primului conflict negativ de competenţă ivit între Tribunalul Iaşi, secţia I civilă şi Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal. Astfel, prin sentinţa nr. 169/23.05.2023, instanţa legal învestită a pronunţat un regulator de competenţă prin care a stabilit că litigiul dedus judecăţii este unul care priveşte executarea unui contract de achiziţie publică, dat în competenţa de soluţionare a instanţei civile, conform art. 53 din Legea nr. 101/2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, forma în vigoare la data introducerii acţiunii, 05.04.2023, "(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice".

Prin urmare, în temeiul acestei prevederi legale speciale, competenţa materială de soluţionare este dată în favoarea tribunalului, iar nu a judecătoriei.

De asemenea, competenţa teritorială este stabilită în favoarea tribunalului de la sediul autorităţii contractante ori în favoarea tribunalului de la sediul reclamantului, fiind instituită o competenţă teritorială alternativă şi fiind lăsată reclamantului posibilitatea de a alege dintre instanţele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial.

Totodată, potrivit art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

Conform art. 20.2 din contractul părţilor litigante, "În ipoteza în care părţile nu reuşesc o soluţionare amiabilă, fiecare dintre acestea poate solicita ca disputa să se soluţioneze de către instanţele judecătoreşti competente de la sediul achizitorului".

Din perspectiva reglementării procesual civile, clauza atributivă supusă analizei este validă, litigiul părţilor având drept cauză răspunderea contractuală şi nefiind incidente normele de competenţă teritorială exclusivă reglementate în art. 117-121 din C. proc. civ.

Totodată, părţile nu au contestat această convenţie şi nici înscrisul sub semnătură privată care o materializează, sens în care Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. sunt pe deplin incidente în cauză, cerinţele aplicării lui fiind îndeplinite.

Astfel, dată fiind alegerea de competenţă efectuată de către părţi anterior naşterii litigiului şi constatând că această alegere operează în favoarea instanţei de la sediul achizitorului, respectiv al autorităţii contractante Municipiul Piatra Neamţ, cu sediul în jud, Neamţ, rezultă că Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze cererea privind anularea documentului constatator contestat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2024.