Territorial competence for labor disputes against employing courts: application of optional jurisdiction under Art. 127(2) CPC in negative competence conflicts

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la data de 05.05.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Neamţ, Curtea de Apel Bacău şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării obligarea primilor doi pârâţi la acordarea dreptului de a beneficia de câte 10 zile de concediu de odihnă suplimentar pe an, începând cu data de 02.02.1998, dată de la care s-a dispus acordarea sporului pentru condiţii deosebite de muncă, conform Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2308/C/27.11.1998, raportat şi la data începerii activităţii fiecărui reclamant şi în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant, plata sumelor reprezentând compensarea în bani a indemnizaţiei de concediu aferente acestor perioade pentru fiecare reclamant, sumele de bani corespunzătoare să fie actualizate cu indicele de inflaţie şi cu adăugarea dobânzii legale penalizatoare, de la data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective, obligarea celui de-al treilea pârât la alocarea fondurilor bugetare necesare pentru plata drepturilor băneşti solicitate.

Reclamanţii au arătat, în esenţă, că fac parte din categoria personalului contractual din cadrul Tribunalului Neamţ, deţinând funcţiile de inginer constructor - expert 1A, administrator - referent de specialitate I şi muncitori calificaţi I, beneficiind de concediu de odihnă de 25 zile lucrătoare anual.

În drept, au fost invocate Ordinele ministrului Justiţiei nr. 617/C/12.02.2018, nr. 1361/C/13.04.2018, nr. 2467/C/21.04.2021, Ordinul ministrului Finanţelor nr. 1329/25.10.2021, Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cauza C-619/16, Sebastian W. Kreuziger c/Land Berlin.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1124 din data de 05.12.2023, Tribunalul Neamţ a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D. şi E. şi pe pârâţii Tribunalul Neamţ, Curtea de Apel Bacău şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminări, în favoarea Tribunalului Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Neamţ a reţinut, în esenţă, că pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curtea a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în considerarea calităţii de pârât a instanţei căreia i-a fost adresată cererea reclamanţilor, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., având ca raţiune exigenţele unei proceduri echitabile, astfel ca în judecarea unei pricini în care o instanţă căreia i se adresează cererea are calitatea de parte, să nu existe niciun element de natură a putea altera garanţiile de imparţialitate ce trebuie să însoţească orice procedură judiciară ori de natură a crea vreo aparenţă de soluţionare părtinitoare a cauzei.

Învestit cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 3119 din data de 06.06.2024 prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţi, în favoarea Tribunalului Neamţ.

În motivare, s-a reţinut că în speţă sunt incidente prevederile art. 127 alin. (2) şi (2)1 din C. proc. civ., care, în esenţă, privite în mod coroborat, stabilesc că dacă este chemată în proces o instanţă de judecată, iar competenţa de soluţionare a pricinii, potrivit regulilor de drept comun, ar aparţine chiar instanţei respective sau unei instanţei inferioare acesteia, reclamantul are la îndemână posibilitatea de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În prezenta pricină, calitatea de pârât o deţin deopotrivă Tribunalul Neamţ (instanţa competentă să soluţioneze pricina potrivit dreptului comun), precum şi Curtea de Apel Bacău (instanţa superioară instanţei competente), iar Curtea de Apel Târgu-Mureş este o curte de apel învecinată, instanţele din raza de competentă a acesteia fiind competente alternativ, astfel încât a apreciat a fi evident dreptul de opţiune al reclamanţilor, de a sesiza o instanţă de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

De asemenea, Tribunalul Mureş a apreciat a fi aplicabile prevederile art. 116 din C. proc. civ., potrivit cu care, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, odată făcută această alegere de către reclamanţi, competenţa care anterior a fost alternativă devenind exclusivă, nici instanţa competentă alternativ sesizată şi nici vreo altă parte, neputând să invoce vreo necompetenţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competenţa de soluţionare a cauzei între Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ şi Tribunalul Mureş, secţia Civilă, prima instanţă reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., în timp ce Tribunalul Mureş a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (2)1, coroborate cu art. 116 C. proc. civ.

Acţiunea introductivă are ca obiect recalcularea şi plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, în care reclamanţii fac parte din categoria personalului contractual din cadrul Tribunalului Neamţ, deţinând funcţiile de inginer constructor - expert 1A, administrator - referent de specialitate I şi muncitori calificaţi I.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale care reglementează competenţa teritorială în materia litigiilor de muncă sunt de ordine publică, iar nu privată, întrucât tind să protejeze partea considerată vulnerabilă în raportul juridic dedus judecăţii, şi anume salariatul. Aceste norme sunt instituite, astfel, în considerarea unui interes public, părţile neavând posibilitatea de a deroga.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competenţa teritorială în cazul conflictelor de muncă aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În speţă, reclamanţii, cu domiciliul în Piatra Neamţ, fac parte din categoria personalului contractual din cadrul Tribunalului Neamţ, astfel încât competenţa aparţine, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi au domiciliul sau reşedinţa, şi respectiv, locul de muncă. În aceste condiţii, competenţa teritorială de soluţionare a litigiului de muncă dedus judecăţii aparţine Tribunalului Neamţ, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Bacău.

Însă, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii (Tribunalul Neamţ), devin incidente prevederile art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamanţii pot sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Prin urmare, este reglementată o competenţă teritorială facultativă, lăsată la alegerea reclamantului, iar nu o competenţă obligatorie precum în ipoteza de la alin. (1) a art. 127 C. proc. civ.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.»

Art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. face trimitere la dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, care este astfel aplicabil în situaţia în care cererea de chemare în judecată este introdusă împotriva unei instanţe de judecată.

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă (aplicând regula generală în materie de competenţă), fie la o altă instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

Prin urmare, în ipoteza conflictelor individuale de muncă în care pârâta este chiar instanţa competentă să judece cauza (cum este şi cauza dedusă judecăţii), reclamantul are un drept de opţiune numai între instanţa competentă şi instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Utilizarea predicatului "poate", în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., relevă că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanţe de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă.

Reclamanţii au înţeles să uzeze de dreptul conferit de art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., învestind cu soluţionarea litigiului Tribunalul Neamţ.

Aşa fiind, constatând că autorii cererii de chemare în judecată şi-au manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1, Înalta Curte, văzând şi dispoziţiile art. 116, va stabili, în baza art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.