Territorial jurisdiction for collective labor claims by court auxiliary staff under joint filing rules

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 21.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. personal auxiliar de specialitate (grefieri informaticieni), O. (tehnician criminalist), toţi în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, P., până la data de 15.11.2022, data pensionării, Q., până la data de 01.12.2022, data pensionării, foşti grefieri, precum şi personal conex (conducători auto) în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, R. şi S., au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: acordarea unui număr de 50 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2018 - 2022, precum şi pentru viitor, începând cu anul 2023 a câte 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar, în funcţie de perioada desfăşurată, până la eliberarea din funcţie a reclamanţilor; obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi, respectiv, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş la plata indemnizaţiei de concediu aferente acestor zile, respectiv, compensarea în bani a acestor zile, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatoare, începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.

În drept, au fost invocate prevederile Codului Muncii, dispoziţiile Legii nr. 567/2004, dispoziţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi (2) din H.C.S.M. nr. 186/2007, pentru aprobarea Regulamentului privind concediile personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, dispoziţiile H.G. nr. 250/1992, decizia nr. 3/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completele pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii.

Prin încheierea din 12.10.2023 Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a disjuns soluţionarea cauzei cu privire la reclamanţii L., M., N., O., P., Q., R. şi S., fiind format dosarul nr. x/2023.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1704 din data de 23.11.2023, Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Gorj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Timiş.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Gorj a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii republicat, art. 208 - 210 din Legea nr. 62/2011, apreciind că, faţă de natura litigiului şi locul de muncă/domiciliul reclamanţilor, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Timiş.

Învestit cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 816 din data de 06.06.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat compentenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii L., M., N., O., R. şi S. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, în favoarea Tribunalului Gorj.

În motivare, s-a reţinut aplicabilitatea, în cauză, a dispoziţiilor art. 269 alin. (3) Codul muncii şi art. 59 C. proc. civ., concluzionând că reclamanţii din cauza de faţă erau îndreptăţiţi să introducă cererea de chemare în judecată împreună cu ceilalţi reclamanţi la Tribunalul Gorj, dat fiind că sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competenţa de soluţionare a cauzei între Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Timiş, secţia I civilă, prima instanţă reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii republicat, art. 208 - 210 din Legea nr. 62/2011, în timp ce Tribunalul Timiş a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la dispoziţiile art. 269 alin. (3) Codul muncii şi art. 59 C. proc. civ.

În speţă, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor Ministerului Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, la acordarea unui număr de 50 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2018 - 2022, precum şi pentru viitor, începând cu anul 2023 a câte 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar, în funcţie de perioada desfăşurată, până la eliberarea din funcţie a reclamanţilor precum şi obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi, respectiv, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş la plata indemnizaţiei de concediu aferente acestor zile, respectiv, compensarea în bani a acestor zile, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatorii începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.

Examinând obiectul şi motivele cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că este dedus judecăţii un conflict de muncă, în care reclamanţii sunt personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, foşti grefieri, precum şi personal conex (conducători auto) în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.

Dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă este dat de art. 248-253 din Codul muncii şi de prevederile Legii nr. 367/2022 privind dialogul scoial.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect conflicte individuale de muncă aparţine tribunalului în circumscripţia căruia reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă. În cazul cererilor formulate de mai mulţi reclamanţi, alin. (3) al aceluiaşi articol instituie excepţia conform căreia, dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Faţă de dispoziţiile art. 59 C. proc. civ., se constată că pretenţiile formulate de reclamanţi în dosarul iniţial nr. x/2023 sunt similare, aceştia având calitatea de personal auxiliar de specialitate, foşti grefieri şi personal conex şi expunând aceleaşi motive de fapt şi de drept în justificarea obiectului, astfel că este îndeplinită condiţia existenţei unei strânse legături între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Instanţa supremă are în vedere faptul că pentru o parte dintre reclamanţii din dosarul nr. x/2023 Tribunalul Gorj, instanţa mai întâi sesizată, a constatat că are competenţa teritorială de a soluţiona litigiul de muncă dedus judecăţii, raportat la calitatea acestora de personal auxiliar, respectiv grefieri, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ. Luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, de la soluţionarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării dosarului la instanţa reţinută a fi cea de la locul de muncă al reclamanţilor din prezentul dosar, respectiv Tribunalul Timiş.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi de asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2024.