Negative jurisdictional conflict in voluntary sale objection: exclusive consumer domicile jurisdiction vs. plaintiff's choice among multiple competent consumer courts
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by establishing that the Buftea Court of First Instance is the competent forum, rejecting the Brașov Court's declination. The dispute involved a negative competence conflict arising from a creditor-bank's objection to a debtor's demand for voluntary sale (dare în plată) under Law No. 77/2016, where the Buftea Court initially declined jurisdiction to Brașov based on the primary debtor's domicile, but Brașov subsequently declined back to Buftea citing the validity of the creditor's alternative choice of forum. The Court ruled that while Article 7 of Law No. 77/2016 and Article 121 of the Code of Civil Procedure impose exclusive territorial jurisdiction for actions by professionals against consumers, Articles 112 and 116 of the Code of Civil Procedure allow the plaintiff to choose among multiple competent courts in cases of multiple defendants; because the plaintiff validly selected the court of one consumer's domicile, the defendants could not subsequently invoke the other consumer's domicile to shift the case, thereby fixing jurisdiction with the originally seized court.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 din Legea nr. 77/2016, art. 129 C. proc. civ, art. 121 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 112 C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict in voluntary sale objection: exclusive consumer domicile jurisdiction vs. plaintiff's choice among multiple competent consumer courts: Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Buftea a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 77/2016, competentă fiind judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, la data de 26.10.2023, creditoarea A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi D., contestaţie împotriva cererii de dare în plată, comunicată la data de 16.06.2023 prin notificarea înregistrată sub nr. x/16.06.2023 privind darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea A. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate existenţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă nr. 216/15.01.2021 din dosarul nr. x/2020 şi hotărârea judecătorească nr. 4867/30.03.2022 din dosarul nr. x/2021, şi să constate că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a procedurii prevăzute de Legea nr. 77/2016, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 77/2016.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 4297 din data de 11.04.2024, Judecătoria Buftea a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Buftea şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Buftea a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 77/2016, competentă fiind judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul.
Coroborând dispoziţiile din legea dării în plată cu regulile de competenţă din C. proc. civ., dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., instanţa a reţinut caracterul exclusiv al competenţei teritoriale în cazul contestaţiilor formulate de bancă împotriva notificării adresate de debitorul împrumutat şi văzând că intimata debitoare principală B. figura ca având domiciliul activ în Braşov, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de intimaţi, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoriei Braşov a pronunţat sentinţa civilă nr. 6605 din data de 01.07.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.
În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, într-adevăr, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 77/2016, dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., însă, în raport de calitatea de debitor principal, atât a intimatei B., cât şi a intimatului C., care figurează cu domiciliul în judeţ Ilfov, în cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 112 alin. (1) teza I şi art. 116 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze contestaţia creditorului la notificarea de dare în plată apreciind a fi Judecătoria Buftea, potrivit H.G. nr. 1217/2023.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.
Astfel, Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea, secţia civilă şi Judecătoria Braşov, secţia civilă, şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ambele instanţe reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 77/2016 şi art. 121 C. proc. civ., însă prima instanţă a considerat că instanţa competentă teritorial se determină în raport de domiciliul debitorului principal, B., în timp ce a doua instanţă a apreciat că instanţa competentă teritorial este instanţa de la domiciliul celuilalt debitor principal, C., în raport de alegerea făcută de reclamant, conform art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi art. 116 C. proc. civ.
În cauză, prin demersul judiciar iniţiat, contestatoarea A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii B., C. şi D., contestaţie împotriva cererii de dare în plată solicitată de intimaţi prin notificarea transmisă către bancă şi înregistrată sub nr. x/16.10.2023, solicitând instanţei Judecătoria Buftea ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună, admiterea contestaţiei ca urmare a constatării caracterului inadmisibil al notificării.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 77/2016.
În speţă, instanţele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul şi dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., care atestă că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.
De asemenea, se constată că, în absenţa unor prevederi speciale în Legea nr. 77/2016 care să reglementeze modalitatea prin care se determină instanţa competentă în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite în situaţia contestaţiei introduse de creditor, sunt aplicabile, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.
În speţă, contestatoarea A. S.A. a ales să sesizeze Judecătoria Buftea, ca instanţă de la domiciliul debitorului C., titular al contractului de credit, alături de B., şi, în consecinţă, prin alegerea făcută, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe, însă cu condiţia ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal Judecătoria Buftea cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.
În acest context, nu pot fi reţinute aspectele invocate de Judecătoria Buftea, în sensul că debitoarea intimată B. figurează ca având domiciliul activ în circumscripţia Judecătoriei Braşov.
Prin urmare, odată sesizată în mod legal de către reclamantă instanţa competentă de la domiciliul unuia dintre consumatori, în temeiul dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., nici pârâţii din cauză, nici instanţa de judecată nu pot contesta opţiunea acesteia şi nu pot invoca competenţa teritorială alternativă drept temei pentru declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, cu consecinţa încălcării voinţei reclamantei, atât timp cât alegerea acesteia a fost făcută în favoarea unei instanţe competente, prin raportare la domiciliul unuia dintre consumatorii pârâţi.
Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2024.