Competence of administrative vs. civil sections on appeal of public procurement contract disputes following first-instance assumption of jurisdiction by combined civil and administrative section

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.12.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a solicitat instanţei, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună modificarea documentelor constatatoare nr. 17/85424 - 17/85430 emise la data de 27.09.2019 de către CNAIR referitoare la contractele subsecvente nr. x aferente acordului cadru nr. 156/03.09.2018, astfel:a) modificarea pct. 7 din fiecare document constatator enunţat anterior în sensul următor: - includerea la lit. d) altele: "nepredare proiect, lucrare imposibil de executat" - la lit. e): "eventuale litigii şi modul lor de soluţionare: contract reziliat, fără daune compensatorii"; b) modificarea pct. 8 din fiecare document constatator enunţat anterior în sensul următor: "Prejudicii care au fost sau ar fi putut fi aduse autorităţii contractante pe perioada derulării contractului (dacă este cazul, cuantificarea valorică a acestora) - NU."

Prin sentinţa nr. 2575 din 1.07.2020, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova.

Prin sentinţa nr. 46 din data de 26 ianuarie 2023, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin încheierea din data de 14.05.2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în favoarea secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică şi statuările deciziei nr. 25/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completele pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii. Totodată, trebuie avut în vedere faptul că prezenta cauză a fost soluţionată de instanţa de fond, respectiv de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, aceasta neavând secţii distincte de civil şi de contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind analizată de judecătorul fondului ca un litigiu vizând executarea unui contract de achiziţie publică, prin raportare la prevederile contractuale şi legale incidente.

Învestit cu soluţionarea cauzei după declinare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a pronunţat încheierea din data de 01.08.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei material procesuale a secţiei a II-a civilă a Curţii de Apel Ploieşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal s-a raportat la competenţa indicată de legiuitor pentru completele specializate în materia contenciosului administrativ, atât art. 10 din Legea nr. 554/2004, lege generală, cât şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, lege specială, raportându-se la judecarea cauzelor de către completele specializate de contencios administrativ, la nivelul Tribunalului Prahova existând o specializare a completelor de judecată.

De asemenea, s-a reţinut aplicabilitatea în cauză a deciziei nr. 4/24.04.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, arătându-se că, în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar, aceasta va respecta specializarea primei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi ale art. 131 alin. (1), raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.."

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei materiale procesuale a instanţei de judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competenţa de soluţionare a cauzei între Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, prima instanţă reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, coroborate cu decizia nr. 25/15.11.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completele pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, în timp ce secţia a II-a civilă a Curţii de Apel Ploieşti a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, coroborate cu decizia nr. 4 din 24.04.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

În speţă, prin acţiune, reclamantul a solicitat să se dispună modificarea documentelor constatatoare nr. 17/85424 - 17/85430 emise la data de 27.09.2019 de către CNAIR referitoare la contractele subsecvente nr. x aferente acordului cadru nr. 156/03.09.2018, având ca obiect "lucrări de reparaţii şi înlocuire parapet pietonal metalic (mana curentă) la podurile, pasajele, viaductele" pe raza SDN Bucureşti Sud. Acest contract a fost încheiat în urma parcurgerii unei proceduri de achiziţii publică, în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.

Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat, iar prin art. 131 din acelaşi cod, legiuitorul a stabilit în sarcina judecătorului obligaţia verificării competenţei reglementată prin norme de ordine publică.

Prevederile art. 136 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că dispoziţiile secţiunii privitoare la excepţia de necompetenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.

Prin decizia nr. 4/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis că stabilirea competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac sau în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).

Considerentele acestei decizii examinează două ipoteze, în funcţie de existenţa sau, dimpotrivă, inexistenţa unei specializări a primei instanţe (secţie, complet).

Astfel, atunci când instanţa de control judiciar este învestită cu soluţionarea unei căi de atac formulate împotriva unei hotărâri a unei instanţe de fond care s-a pronunţat într-o formaţiune de judecată specializată, specializarea primei instanţe (complet/secţie) se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac.

În schimb, dacă prima instanţă nu este structurată în formaţiuni specializate, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar, care funcţionează cu structuri specializate, se va determina cu luarea în considerare a obiectului şi naturii pricinii, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond.

Prezenta cauză a fost soluţionată în primă instanţă de Tribunalul Prahova, secţia a II civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, acesta neavând secţii distincte, respectiv secţie civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi a fost analizată de judecătorul fondului în raport ca dispoziţiile legale invocate de reclamantă, respectiv art. 1556 C. civ., art. 1, 7 şi 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, prin încheierea de verificare a competenţei din data de 07 septembrie 2020, fila x volumul I dosar fond, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a declarat competent să soluţioneze cauza, inclusiv sub aspectul competenţei materiale procesuale, constatând incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 1 alin. (2), raportat la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, considerându-se învestit cu soluţionarea unui litigiu dat în competenţa de soluţionare a unui complet de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit organizării şi competenţei alocate fiecărei secţii din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal judecă, între altele, recursurile declarate împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ fiscale, respectiv de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor, în primă instanţă.

Competenţa materială procesuală a instanţei de recurs se determină în funcţie de specializarea celei de apel, care se aplică în mod corespunzător şi în calea de atac a recursului. Astfel cum statuează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 4/2023, atunci când pricina a fost judecată de o secţie civilă de drept comun, secţia corespunzătoare a instanţei superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competenţa materială procesuală (specializată) a secţiei pentru litigii cu profesionişti ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă. Competenţa instanţei de control judiciar se stabileşte în raport cu instanţa ori, după caz, secţia sau completul specializat care a judecat procesul. Singura situaţie în care instanţa de control judiciar îşi poate verifica, în apel sau recurs, competenţa materială procesuală este aceea în care doar de la nivelul instanţei superioare există secţii ori complete specializate pentru materia respectivă, nu şi la nivelul instanţei a cărei hotărâre se atacă.

Trebuie precizat că, o dată tranşată problema competenţei procesuale specializate la fond, această chestiune nu mai poate fi reluată în faţa secţiei instanţei superioare chemate să soluţioneze calea de atac, întrucât competenţa instanţei de control judiciar este derivată din competenţa primei instanţe care a judecat efectiv procesul. Altfel spus, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac este instanţa superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, ţinând seama de specializarea instanţei/completului care a pronunţat respectiva hotărâre.

Deşi Tribunalul Prahova nu avea la acel moment secţii distincte (litigii cu profesionişti şi contencios administrativ şi fiscal), exista o specializare a completelor de judecată, iar în verificarea acesteia, la primul termen cu procedură legal îndeplinită, instanţa de fond a constatat legala învestire a completului specializat în soluţionarea litigiilor de contencios administrativ.

Odată stabilită şi raportată la criterii legale, competenţa material procesuală, aşa cum a analizat-o instanţei de fond, nu mai putea fi pusă în discuţie de instanţa de control, la momentul verificării propriei competenţe, sens în care, pentru considerentele prezentate, competenţa de soluţionare a recursului revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti, ca instanţă superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2024.