Health insurance pension deductions: Competence assigned to Timiș Tribunal over Bucharest Tribunal under exclusive territorial jurisdiction
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by designating the Timiș Tribunal, Civil Section I, as the competent court to hear the case, thereby reversing the declination by the Bucharest Tribunal. The dispute involved a pensioner seeking to annul administrative decisions, have her status as a health insurance insured terminated, and recover health insurance contributions deducted from her pension, alongside statutory interest and a injunction to cease future deductions. The core legal issue was the determination of territorial competence under Article 154 of Law No. 263/2010; while the initial court applied paragraph 2 (defendant's domicile) to declin jurisdiction to Bucharest, the High Court ruled that the action, fundamentally seeking the realization of pension rights in conflict with the territorial pension house, falls under paragraph 1, which mandates exclusive jurisdiction at the claimant's domicile, identified in this instance as Timișoara.
Legislator headnote
AI generatedart. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 270 din Legea nr. 95/2006, art. 154 din Legea nr. 236/2010, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Health insurance pension deductions: Competence assigned to Timiș Tribunal over Bucharest Tribunal under exclusive territorial jurisdiction: , cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 227/2015, O.U.G. nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privând Codul fiscal, art. 265 alin. (2) şi art. 270 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, O.U.G. nr. 130/2021 şi decizia CCR nr. 650/15.12.2022, prin care, începând cu data de 28.12.2022, a fost suspendată aplicarea dispoziţiile O.U.G. nr. 130/2021.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată la data de 09.12.2022, pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Pensii Publice, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Casa Judeţeană de Pensii Timiş, a solicitat:
- să se constate încetarea calităţii sale de asigurat al sistemului asigurărilor de sănătate din România, începând cu data de 31.07.2019,
- anularea răspunsului dat de pârâta Casa Naţională de Pensii Publice prin adresa nr. x/31.03.2022,
- anularea răspunsului dat de pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti prin Adresa nr. x/25.03.2022,
- obligarea pârâţilor în solidar, la restituirea către reclamantă a sumelor reţinute lunar din pensia acesteia cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, începând cu data de 01.01.2022 şi până la soluţionarea definitivă a prezentului litigiu, sume ce se solicită a fi reactualizate la data stingerii efective şi integrale a debitului,
- obligarea pârâţilor la plata de daune interese reprezentând dobânzile legale pentru sumele de mai sus, calculate de la momentul încasării fiecărei sume de bani şi până la restituirea integrală şi efectivă a debitului,
- obligarea pârâţilor, în solidar, să nu mai reţină în viitor aceste sume, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, precum şi
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 704/PI din data de 07.06.2023, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Timiş a reţinut că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat să se constate că nu mai are calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România şi restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
Curtea a concluzionat că prezenta acţiune nu are ca obiect drepturi de pensie, indemnizaţii sau pensii de serviciu prevăzute de legi speciale, astfel că, în cauză, competentă este instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul, în speţă Tribunalul Bucureşti.
Învestit cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a pronunţat sentinţa civilă nr. 983 din data de 26.02.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat compentenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.
În motivare, s-a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, şi nu a alin. (2) cum a reţinut instanţa iniţială, având în vedere calitatea reclamantei de pensionară, al cărei dosar de pensie este gestionat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, care este şi cea care a reţinut şi virat contribuţia de asigurări sociale de sănătate a cărei restituire în parte se solicită.
Totodată, s-a reţinut că, deşi, în cauză, sunt formulate mai mute petite, primul având aparenţa unei cereri în constatare, în esenţă, aceasta este o acţiune în realizare deoarece se tinde la restituirea unor sume de bani pretins reţinute fără temei prin raportare la situaţia reclamantei.
Astfel, constatarea că reclamanta mai are sau nu statutul de asigurat în sistemul asigurărilor de sănătate din România reprezintă aspectul de drept care stă la baza pretenţiei de restituie a sumelor pretinse, deci trebuie tranşat de instanţă, iar adresele a căror anulare se solicită se circumscriu tot acestei constatări, toate acestea având natura unor cereri mijloc.
Cât priveşte sumele a căror restituire se solicită, Tribunalul Bucureşti a reţinut că acestea au legătură cu dreptul de pensie care nu se referă doar la stabilire, revizuire, recalculare, ci şi la plată, astfel că intră sub incidenţa art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, textul articolului, prin termenii imperativi pe care îi întrebuinţează, instituind în domeniul asigurărilor sociale un caz de competenţă teritorială exclusivă, şi nu alternativă, astfel încât părţile nu au posibilitatea de a stabili competenţa altei instanţe.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Timiş, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.
Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competenţa de soluţionare a cauzei între Tribunalul Timiş, secţia I civilă şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prima instanţă reţinând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, în timp ce Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.
În cauză, prin demersul judiciar iniţiat la 09.12.2022, reclamanta A., a solicitat să se constate încetarea calităţii sale de asigurat al sistemului asigurărilor de sănătate din România, începând cu data de 31.07.2019; anularea răspunsului dat de pârâta Casa Naţională de Pensii Publice prin adresa nr. x/31.03.2022; anularea răspunsului dat de pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti prin adresa nr. x/25.03.2022; obligarea pârâţilor în solidar, la restituirea către reclamantă a sumelor reţinute lunar din pensia acesteia cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, începând cu data de 01.01.2022 şi până la soluţionarea definitivă a prezentului litigiu, sume ce se solicită a fi reactualizate la data stingerii efective şi integrale a debitului; obligarea pârâţilor la plata de daune interese reprezentând dobânzile legale pentru sumele de mai sus, calculate de la momentul încasării fiecărei sume de bani şi până la restituirea integrală şi efectivă a debitului; obligarea pârâţilor, în solidar, să nu mai reţină în viitor aceste sume, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 227/2015, O.U.G. nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privând Codul fiscal, art. 265 alin. (2) şi art. 270 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, O.U.G. nr. 130/2021 şi decizia CCR nr. 650/15.12.2022, prin care, începând cu data de 28.12.2022, a fost suspendată aplicarea dispoziţiile O.U.G. nr. 130/2021.
În speţă, reclamanta se consideră vătămată de reţinerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, solicitând restituirea sumelor reţinute şi despăgubiri.
Este necontestat că natura litigiului este de asigurări sociale, obiectul său vizând calitatea reclamantei de asigurat şi modalitatea în care a fost stabilită şi reţinută contribuţia la asigurările sociale de sănătate.
Raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, precum şi la faptul că pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş este cea care a reţinut şi virat contribuţia de asigurări sociale de sănătate a cărei restituire în parte se solicită, acţiunea fiind una în realizare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază competent pentru soluţionarea prezentei cauze Tribunalul Timiş, sesizat iniţial de către reclamantă.
Potrivit art. 154 din Legea nr. 236/2010, "(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Conform obiectului cererii deduse judecăţii, se constată că litigiul se referă la recunoaşterea unor drepturi de pensie, în contradictoriu cu casa teritorială de pensii.
În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile legale sus-evocate, de obiectul şi părţile procesului, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, astfel încât tribunalul competent să soluţioneze cauza în primă instanţă este cel în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul reclamanta.
Din actele dosarului a rezultat că reclamanta are domiciliul în municipiul Timişoara, astfel că instanţa competentă teritorial este Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în favoarea căreia, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2024.