Jurisdictional derogation for judge-plaintiff under Art. 127 CPC in service pension litigation

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 07.12.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Giurgiu, obligarea pârâtei la eliberarea unei noi decizii prin care pensia de serviciu să fie stabilită în baza menţiunilor cuprinse în Adeverinţa nr. x/02.10.2023 emisă de către Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ce cuprinde vechimea totală în magistratură la data de 01.09.2023, de 31 de ani şi 7 luni, precum şi indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile din ultima lună de activitate, anume luna august 2023.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că îndeplineşte în prezent funcţia de judecător, în mod neîntrerupt, fiind numită la data de 01.02.1992, iar după ce a dobândit o vechime de 26 de ani în funcţia de judecător, a solicitat Casei Judeţene de Pensii Giurgiu să emită decizia de acordare a pensiei de serviciu.

De asemenea, a mai arătat că, la data de 19.10.2023, a formulat cerere de revizuire adresată Casei Judeţene de Pensii Giurgiu prin care a solicitat revizuirea pensiei de serviciu ce a fost emisă prin deciziile nr. 170575/15.11.2018 şi nr. 170575/04.01.2023 şi emiterea unei noi decizii prin care pensia de serviciu să fie stabilită, în baza menţiunilor cuprinse în Adeverinţa nr. x/02.10.2023 emisă de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, reclamanta a precizat că, întrucât are calitatea de judecător în cadrul instanţei competente să judece prezenta cerere, a sesizat o instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinată cu cea a Curţii de Apel Bucureşti, secţia litigii de asigurări sociale, în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 586 din 28 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că este învestit cu soluţionarea unui litigiu căruia i se aplică jurisdicţia asigurărilor sociale, iar faţă de dispoziţiile art. 154 din Legea 263/2010, cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul reclamantului.

Totodată, a mai arătat că, potrivit art. 129 din C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura şi că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. conţin o derogare de la normele de competenţă, reglementând un caz de prorogare de competenţă în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit normelor de competenţă generale instituite de lege.

Însă, pentru a opera această prorogare de competenţă, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar, grefier sau procuror, iar cauza să fie de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau de competenţa unei instanţe inferioare acesteia.

Constatând că reclamanta are calitatea de judecător la Judecătoria Giurgiu, că litigiul este de competenţa în primă instanţă a tribunalului de la domiciliul reclamantului, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dâmboviţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la 26 aprilie 2024, sub acelaşi număr de dosar (x/2023).

Prin încheierea de cameră de consiliu de la 08.05.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a încuviinţat cererea de abţinere formulată de doamna judecător A. de la judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Tribunalului Giurgiu pe motiv că doamna judecător are calitate procesuală activă de reclamantă în cauza dedusă judecăţii, dosarul fiind repartizat aleatoriu.

Prin sentinţa civilă nr. 283/2024 LM/AS din 10 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Giurgiu, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a doua instanţă de conflict a reţinut aplicarea art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta are funcţia de vicepreşedinte al Tribunalului Giurgiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 12 august 2024, sub acelaşi număr de dosar (x/2023).

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Dâmboviţa şi Tribunalul Giurgiu - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că acţiunea introductivă are ca obiect eliberarea unei noi decizii de pensie, fiind dedus judecăţii un conflict de asigurări sociale, pentru perioadele în care reclamanta a avut calitatea de judecător. Totodată, se reţine că, la data înregistrării acţiunii, reclamanta avea calitate de judecător în cadrul Tribunalului Giurgiu, iar, după sesizarea Tribunalului Giurgiu prin declinarea dispusă de Tribunalul Dâmboviţa, cauza a fost repartizată completului de judecată CFL 5, al cărui preşedinte era însăşi reclamanta, context în care, prin încheierea de cameră de consiliu din 08.05.2024, a fost încuviinţată cererea de abţinere a doamnei judecător pe motiv că aceasta are calitate procesuală activă de reclamantă în cauza dedusă judecăţii.

În acest context, Înalta Curte constată că, în mod evident, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze acţiunea reclamantei, incidenţa acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acesteia de judecător la Tribunalul Giurgiu.

Art. 127 din C. proc. civ. este o normă specială de competenţă care se aplică atunci când reclamantul este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Având în vedere că, în speţă, competenţa soluţionării în fond a cererii ar fi aparţinut Tribunalului Giurgiu, calitatea reclamantei (de judecător la Tribunalul Giurgiu) atrage aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., în scopul asigurării imparţialităţii instanţei.

În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Ploieşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Dâmboviţa, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Bucureşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Giurgiu, rezultă că Tribunalul Dâmboviţa este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Pentru aceste motive, în aplicarea art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.