Negative conflict of jurisdiction resolved by allocating competence to the original court over a retired clerk's claim for end-of-service indemnity

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia I Civilă la data de 02.03.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. (eliberată, prin pensionare, la data de 01.09.2022, din funcţia de grefier la Judecătoria Aiud) a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere al suspendării dreptului de a beneficia de o indemnizaţie egală cu 3 salarii de bază de încadrare lunare brute la eliberarea din funcţie, prin pensionare, după o vechime continuă în justiţie de 28 de ani;

- obligarea pârâţilor la plata unei despăgubiri constând într-o indemnizaţie egală cu 3 salarii de bază de încadrare lunare brute, prevăzută de art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004;

- actualizarea cuantumului privind indemnizaţia la eliberarea din funcţie cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestei obligaţii, începând cu data de la care dreptul era datorat, respectiv data eliberării din funcţie prin pensionare şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 2712/2023 din 16 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat în favoarea Tribunalului Cluj, competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Alba a reţinut că reclamanta A. a avut calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Aiud până la data de 01.09.2022, dată la care raporturile de muncă ale acesteia au încetat ca urmare a pensionării.

În continuare, evocând dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., prima instanţă de conflict a arătat că articolul mai sus amintit este o normă specială de competenţă care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Reţinând, totodată, că circumscripţia teritorială a instanţei în cadrul căreia a fost încadrată reclamanta include judeţul Alba, aflat în raza teritorială a Curţii de Apel Alba Iulia, (chemată în judecată în calitate de ordonator secundar de credite), faţă de prevederile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., atunci când într-o cauză calitatea de reclamant aparţine unor grefieri din cadrul unei instanţe, iar acea cauză este înregistrată pe rolul instanţei care funcţionează în circumscripţia teritorială în care îşi desfăşoară activitatea personalul auxiliar, trebuie sesizată una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad cu instanţa iniţial aleasă şi aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate, dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 127 aplicându-se în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Astfel, indiferent dacă revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curţii de apel competenţa de soluţionare a unor astfel de cauze, Tribunalul Alba a statuat că acestea vor fi soluţionate de instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, putând da naştere în aplicarea normelor legale unor situaţii neprevăzute la edictarea acestora.

Ca urmare a declinării de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 29 ianuarie 2024, sub acelaşi număr de dosar (x/2023).

Prin sentinţa civilă nr. 1724/2024 din 21 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. împotriva pârâţilor Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba, în favoarea Tribunalului Alba. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluj a reţinut că reclamanta are calitatea de grefier pensionar, litigiul de faţă fiind un conflict de muncă ce intră în competenţa materială a tribunalului în primă instanţă, iar Tribunalul Alba este chemat în judecată în calitate de pârât.

În continuare, evocând dispoziţiile art. 127 alin. (1)-(21) C. proc. civ., cea de a doua instanţă de conflict a arătat că raţiunea normei legale menţionate rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei prin prisma calităţii părţii. Totodată, a reţinut că, din modul în care este redactat textul de lege, condiţiile care se cer a fi îndeplinite pentru aplicabilitatea lui sunt următoarele: existenţa unei cauze în curs de soluţionare pe rolul unei instanţe, reclamantul sau pârâtul să fie judecător, procuror, asistent judiciar, grefier şi să-şi desfăşoare activitatea profesională la instanţa competentă să judece cauza.

De asemenea, a mai reţinut că, faţă de prevederile art. 54 C. proc. civ. coroborat cu art. 42 alin. (1) pct. 13 din acelaşi Cod, care prevede drept caz de incompatibilitate a judecătorului situaţia în care "există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa", art. 127 C. proc. civ. instituie o prezumţie legală de lipsă de aparenţă a imparţialităţii peste care nu se poate trece prin actul de voinţă al reclamantului; astfel, norma de competenţă este de ordine publică, de strictă interpretare şi limitată aplicare (excepţia de necompetenţă poate fi invocată şi din oficiu de către instanţă până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe), iar nu de ordine privată (cu precizarea faptului că doar alegerea instanţei este facultativă).

Pe de altă parte, cea de-a doua instanţă de conflict a mai reţinut că alin. (1) al art. 127 C. proc. civ. foloseşte imperativul "va sesiza", în timp ce alin. (2) al aceluiaşi articol arată că "poate sesiza", de unde rezultă o obligaţie a reclamantului în prima ipoteză şi o facultate a acestuia în cea de-a doua (putându-se prevala sau nu de acest beneficiu legal).

Totodată, a mai reţinut că, fiind o normă de strictă interpretare, prescripţiile acesteia se aplică numai magistraţilor, grefierilor şi asistenţilor judiciari, nu şi altor categorii de personal din cadrul instanţelor şi parchetelor, iar condiţia care se cere a fi îndeplinită pentru a face textul de lege aplicabil este ca judecătorii, procurorii, grefierii şi asistenţii judiciari să-şi desfăşoare efectiv activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond, în apel sau în recurs, legiuitorul având în vedere doar instanţa de acelaşi grad cu cea la care funcţionează reclamantul.

Cum, în cauză, reclamanta a pierdut calitatea de grefier în activitate ca urmare a pensionării cu mai bine de un an anterior momentului la care a sesizat Tribunalul Alba, cea de a doua instanţă de conflict a reţinut că cerinţa normei precitate - aceea de a-şi desfăşura activitatea - nu este îndeplinită pentru a opera o prorogare de competenţă, considerent pentru care a admis excepţia.

Ca urmare a ivirii conflictului negativ de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 19 august 2024, sub acelaşi număr de dosar (x/2023).

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Alba şi Tribunalul Cluj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că reclamanta, grefier în cadrul Judecătoriei Aiud până la 01.09.2022, când a fost eliberată din funcţie ca urmare a pensionării, a învestit Tribunalul Alba cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, solicitând plata unei indemnizaţii egale cu 3 salarii de bază de încadrare lunare brute, actualizată cu indicele de inflaţie stabilit de I.N.S. şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestei obligaţii începând cu data eliberării din funcţie prin pensionare şi până la data plăţii efective.

Prin urmare, reclamanta, grefier pensionar la data introducerii acţiunii, a învestit Tribunalul Alba cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâţi fiind Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Alba Iulia.

Aşadar, având în vedere că, în speţă, reclamanta are domiciliul în judeţul Alba, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, potrivit art. 269 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii (forma în vigoare la data sesizării instanţei - 02.03.2023), raportat la art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalului în a cărui circumscripţie reclamanta îşi are domiciliul, respectiv Tribunalului Alba.

Însă, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal:

"în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Pornind de la aceste texte de lege, instanţa supremă reţine că reclamanta a activat în calitate de grefier în cadrul Judecătoriei Aiud până la data de 01.09.2022 când a fost eliberată din funcţie ca urmare a pensionării, iar pârâţii chemaţi în judecată sunt Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin urmare, având în vedere că, la momentul introducerii acţiunii, reclamanta nu se afla în ipoteza prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., adică nu îşi desfăşura activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa superioară acesteia, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii (Tribunalul Alba), în speţă, este de analizat incidenţa art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.»

Prin urmare, norma reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată (art. 127 alin. (2)1 teza a doua C. proc. civ.), fie chiar la instanţa respectivă (aplicând regula generală în materie de competenţă), fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

În speţă, reclamanta a învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Alba, instanţa competentă să judece litigiul potrivit prevederilor art. 269 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că reclamanta şi-a manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Cum dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 din C. proc. civ. reglementează o competenţă facultativă, de ordine privată, iar dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv părţii reclamante, înseamnă că, odată ce reclamanta a ales să introducă acţiunea la instanţa competentă să judece litigiul (în speţă, la Tribunalul Alba), această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, nemaiavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.