Competence of administrative courts for military personnel disputes involving refusal to issue appointment acts and modify ministerial orders

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 06.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE, în solidar cu funcţionarii implicaţi din cadrul acestui minister, pentru vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime de natură profesională şi patrimonială şi pentru producerea de prejudicii materiale şi morale prin săvârşirea, în devălmăşie, a faptelor prevăzute la art. 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv, nesoluţionarea în termen/refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri/refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim referitoare sau în legătură cu:

a. neemiterea actului administrativ de numire a sa pe una din funcţiile indicate cu raportul Ap 346 din 22.07.2022, ceea ce echivalează cu nerespectarea dispoziţiilor art. 422 din Ordinul M69/2015 referitoare la algoritmul de numire într-o funcţie corespunzătoare la încheierea misiunii permanente în străinătate;

b. neîntreprinderea analizei aplicării, respectiv neaplicarea, în cazul său, a dispoziţiilor art. 37 din Ordinul M172/2007 în sensul în care neidentificarea funcţiilor corespunzătoare putea constitui un motiv excepţional care să justifice prelungirea mandatului cu un an sau până la identificarea unei funcţii corespunzătoare;

c. neîntreprinderea demersurilor de amendare a M172/2007 pentru a fi în linie cu prevederile Legii 269/2003 în ceea ce priveşte modificarea de la 3 la 4 ani a duratei mandatului pentru personalul MApN care îşi desfăşoară activitatea în misiunile de pe lângă organizaţiile internaţionale (cazul reclamantului);

d. necomunicarea bazei legale pentru punerea la dispoziţie a personalului MApN la încheierea misiunii permanente în străinătate;

Totodată, a solicitat instanţei recunoaşterea dreptului/interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin obligarea pârâţilor la:

1. plata daunelor materiale ce vor fi calculate exact, ulterior, ca diferenţă, pentru perioada 02.08.2022 - 02.08.2023, dintre:

i. cuantumul drepturilor de natură salarială în valută ce i s-ar fi cuvenit în misiune permanentă în străinătate (respectiv suma de 49.896 Euro = 4.158 Euro x 12 luni) împreună cu dobânda legală aferentă cumulată de la data de 02.08.2022 până la data plăţii efective şi ii. cuantumul drepturilor salariale primite efectiv, ce va fi calculat ulterior şi transformate, pentru facilitarea calculelor, în valută, la cursul de schimb al BNR aferent datei primirii lunare a acestor drepturi;

2. plata daunelor morale al căror cuantum va fi precizat şi argumentat ulterior;

3. modificarea ordinului M172/2007 pentru:

a. reglementarea neidentificării unei funcţii corespunzătoare drept situaţie cu caracter excepţional care justifică prelungirea de drept a mandatului până la identificarea unei astfel de funcţii;

b. modificarea duratei mandatului de la 3 la 4 ani pentru personalul MApN care, potrivit Legii 269/2003, dobândeşte pe durata misiunii permanente în străinătate statut de membri ai Corpului diplomatic şi consular al României şi astfel, eliminarea contradicţiei cu legislaţia superioară şi, asociat, a discriminării netemeinice a personalului MApN cu personalul din alte ministere cu acelaşi statut.

La data de 27.09.2023 reclamantul a formulat, în contradictoriu cu aceleaşi părţi, cerere adiţională de modificare a cererii introductive, pentru vătămarea drepturilor/intereselor sale legitime prin săvârşirea faptei prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004, şi anume refuzul nejustificat de soluţionare a următoarelor cereri:

a. de modificare/completare a actului normativ (ordin al ministrului) M172/2007 în ceea ce priveşte mărirea duratei mandatului de la 3 la 4 ani pentru personalul MApN care îşi desfăşoară activitatea în misiunile de pe lângă organizaţiile internaţionale şi de reevaluare/ajustare în consecinţă a demersurilor administrative pentru personalul (inclusiv reclamantul) care încheiau cei 3 ani de mandat;

b. de întreprindere a demersurilor necesare pentru ca funcţiile vacante corespunzătoare pentru numirea sa la încheierea misiunii permanente să fi fost realmente şi eficient identificate, potrivit art. 422 alin. (2) lit. a) din Ordinul M69/2015;

c. de analizare a aplicabilităţii art. 37 din Ordinul M172/2007, în sensul în care neidentificarea unei funcţii corespunzătoare să fie considerată un motiv excepţional care să justifice prelungirea mandatului la post cu un an sau până la identificarea unei funcţii corespunzătoare;

d. de emitere a actului administrativ de numire a sa pe una din funcţiile indicate cu raportul Ap 346 din 22.07.2022 în conformitate cu dispoziţiile art. 422 alin. (2) lit. c) din Ordinul M69/2015 referitoare la algoritmul de numire într-o funcţie corespunzătoare la încheierea misiunii permanente în străinătate;

e. de comunicare a bazei legale pentru măsura punerii la dispoziţie a personalului MApN la încheierea misiunii permanente în străinătate;

Totodată, a solicitat admiterea cererii modificatoare şi, pe cale de consecinţă:

(1) recunoaşterea dreptului/interesului său legitim şi, corelat (prin raportare la dispoziţiile art. 8 alin. (1)1 din Legea 554/2004), recunoaşterea interesului public al întregului personal al MApN aflat în situaţii similare referitor la următoarele aspecte:

• durata mandatului de 4 ani potrivit Legii 269/2003 având în vedere că a avut statut de membru al Corpului Diplomatic şi Consular şi şi-a desfăşurat activitatea într-o misiune de pe lângă organizaţiile internaţionale, respectiv în Delegaţia permanentă a României la NATO;

• prelungirea mandatului cu un an sau, după caz, până la identificarea unei funcţii corespunzătoare în situaţia în care, potrivit algoritmului stabilit, nu se identifică o funcţie corespunzătoare cu cel puţin 1 lună înainte de terminarea mandatului;

• numirea pe o funcţie corespunzătoare potrivit legii şi respectarea algoritmului în vigoare fără interpretări netemeinice şi defavorizante;

(2) obligarea MApN, prin încheiere interlocutorie, să comunice funcţionarul/funcţionarii implicaţi în săvârşirea faptelor menţionate mai sus, pentru a putea fi introduşi în cauză, precum şi să pună la dispoziţia instanţei toate înscrisurile, inclusiv cele clasificate, ce pot constitui probe în speţă, pe care le are în posesie;

(3) cercetarea, pe cale de excepţie, potrivit art. 4 din Legea 554/2004, a legalităţii actului administrativ individual nr. x/01.08.2022 (aflat în posesia MApN), precum şi a legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii lui, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

(4) obligarea în solidar a pârâţilor la repararea prejudiciilor materiale şi morale pricinuite, respectiv obligarea acestora la plata următoarelor sume:

a. 29.577,72 Euro - reprezentând diferenţa dintre veniturile ce i s-ar fi cuvenit dacă nu ar fi fost pus la dispoziţie în mod nelegal şi, implicit, dacă mandatul ar fi fost prelungit cu 1 an potrivit Legii 269/2003 şi veniturile reale obţinute în perioada 02.08.2022 - 02.08.2023 (conform justificărilor din anexă) împreună cu dobânda legală aferentă cumulată de la data de 02.08.2022 până la data plăţii efective, urmând ca plata sumei să se facă în termen de 5 zile, sub sancţiunea penalităţilor prevăzute de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004;

b. Suma ce va fi determinată ulterior cu ajutorul MApN - reprezentând diferenţa dintre veniturile aferente funcţiei pe care ar fi putut fi încadrat, potrivit legii, şi veniturile reale obţinute începând cu data de 02.08.2023 şi până la data de 27.03.2030 (data împlinirii vârstei de pensionare - 60 de ani);

c. Suma ce va fi determinată ulterior cu ajutorul MApN - reprezentând diferenţa dintre cuantumul pensiei aferente funcţiei pe care trebuia să fi fost încadrat, potrivit legii, şi cuantumul pensiei reale, ambele calculate/actualizate începând cu data de 27.03.2030 (când se presupune că ar fi ieşit la pensie la limită de vârstă, potrivit legii).

d. 3.000 euro - reprezentând daune morale pentru disconfortul psihic şi fizic generat de situaţia creată.

(5) obligarea MApN să întreprindă, în termen de 3 luni, sub sancţiunile prevăzute de lege, operaţiunile administrative necesare şi să emită un act administrativ normativ de modificare/completare a ordinului M172/2007 pentru:

a. instituirea duratei mandatului de 4 ani pentru personalul MApN care, potrivit Legii 269/2003, dobândeşte pe durata misiunii permanente în străinătate statut de membru al Corpului diplomatic şi consular al României;

b. reglementarea situaţiei în care nu se identifică o funcţie corespunzătoare drept situaţie excepţională care justifică prelungirea mandatului cu un an sau până la identificarea unei astfel de funcţii;

În drept, reclamantul a arătat că îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 30 şi art. 204 C. proc. civ., art. 8 din Legea nr. 554/2004, pe cele menţionate în cuprinsul cererii, precum şi pe orice alte dispoziţii legale aplicabile speţei.

La termenul de judecată din data de 14.02.2024, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti având în vedere dispoziţiile art. 382 lit. h) şi art. 536 din Codul administrativ, precum şi dispoziţiile deciziei nr. 19/27.09.2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată prin care se critică aspecte privind încadrarea reclamantului la încheierea misiunii permanente în străinătate şi calitatea reclamantului, respectiv militar în rezervă.

Prin sentinţa civilă nr. 233 din 14 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, reprezentat prin Direcţia generală juridică, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 536 din Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe, iar dispoziţiile art. 382 lit. h) din Codul administrativ statuează că prevederile prezentului titlu nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar: personalul militar.

De asemenea, prima instanţă de conflict a mai reţinut că, potrivit Deciziei nr. 19 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în interpretarea art. 382 lit. h) şi a) art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, a art. 1 lit. p) teza I din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a art. 23 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa materială procesuală de soluţionare în primă instanţă a cauzelor având ca obiect obligarea instituţiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora aparţine secţiilor/completurilor specializate în materia conflictelor de muncă din cadrul tribunalelor, sens în care a evocat conţinutul paragrafelor 54, 55 şi 56 din decizia anterior menţionată.

Totodată, cu titlu de principiu, instanţa a mai reţinut că, deşi activitatea preponderentă a unei instituţii publice ia forma actului administrativ tipic sau asimilat, nu este exclus ca, în funcţie de scopul urmărit, această activitate să se obiectiveze în acte specifice dreptului muncii sau dreptului civil. Or, în condiţiile în care instituţia publică urmăreşte naşterea/modificarea/încetarea unui raport de dreptul muncii, inclusiv actele prealabile întocmite de aceasta, se impun a fi calificate ca având aceeaşi natură juridică, detaşându-se astfel de sfera actului administrativ de autoritate definit de art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Cum, în cauză, obiectul dedus judecăţii priveşte încadrarea reclamantului, cadru militar, în structurile din cadrul pârâtului la încheierea unei misiuni, respectiv prelungirea duratei unei misiuni, precum şi valorificarea drepturilor patrimoniale aferente, faţă de obiectul dedus judecăţii, prima instanţă de conflict a statuat în sensul că aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia specializată în materia conflictelor de muncă competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei, reclamantul fiind domiciliat în Bucureşti.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 19 martie 2024, sub acelaşi număr de dosar (x/2023).

Prin sentinţa civilă nr. 4783 din 20 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, în favoarea secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei către Î.C.C.J., în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri, cea de-a doua instanţă de conflict a reţinut că, raportat la obiectul prezentei cauze, reclamantul solicită în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea 554/2004, constatarea vătămării drepturilor şi intereselor sale legitime de către MApN prin faptele prevăzute de acest act normativ, respectiv refuzul nejustificat de modificare a ordinului ministrului M172/2007, de emitere a actului administrativ de numire a sa pe o anumită funcţie şi obligarea, pe cale de consecinţă, a pârâtului la: recunoaşterea dreptului/interesului său legitim şi, corelat (prin raportare la dispoziţiile art. 8 alin. (1)1 din L554/2004), recunoaşterea interesului public al întregului personal al MApN aflat în situaţii similare referitor la aspectele menţionate anterior, în cererea adiţională.

De asemenea, cea de-a doua instanţă de conflict a mai reţinut că, în prezenta cauză, reclamantul solicită, în principal, constatarea vătămării drepturilor şi intereselor sale legitime prin faptele prevăzute de art. 8 din Legea 554/2004 de către MApN, precum şi obligarea MApN la recunoaşterea interesului său legitim, dar şi al întregului personal MApN, de a dobândi anumite drepturi asemănătoare categoriei Corpului Diplomatic şi Consular, solicitând, totodată, şi obligarea MApN să întreprindă în termen de 3 luni anumite operaţiuni administrative, să emită un act administrativ normativ de modificare/completare a ordinului M172/2007 pentru instituirea duratei mandatului pentru personalul MApN şi reglementarea anumitor situaţii, dar şi repararea pagubei cauzate, precum şi reparaţii pentru daune morale pricinuite.

Evocând, totodată, dispoziţiile art. 8 din Legea 554/2004, pe care reclamantul şi-a întemeiat acţiunea, Tribunalul a reţinut că acţiunea ce face obiectul cauzei deduse judecăţii nu se circumscrie unui litigiu de muncă, astfel cum este descris un asemenea litigiu în art. 266 Codul Muncii, statuând că instanţa competentă în vederea soluţionării acestei cereri este instanţa de contencios administrativ.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., văzând şi art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 130 alin. (2) din acelaşi Cod, raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, faţă de dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând conflictul negativ de competenţă ivit, cea de a doua instanţă de conflict a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 9 august 2024, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe (Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti) s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţe sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă materială procesuală prin emiterea regulatorului de competenţă.

Pentru a stabili natura litigiului, Înalta Curte reţine că reclamantul A., invocând vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime prin săvârşirea faptei prevăzute de art. 8 din Legea 554/2004 de către pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, a sesizat instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect recunoaşterea dreptului/interesului său legitim, dar şi al întregului personal MApN, de a dobândi anumite drepturi asemănător categoriei Corpului Diplomatic şi Consular, solicitând, totodată, şi obligarea MApN să întreprindă anumite operaţiuni administrative şi să emită un act administrativ normativ de modificare/completare a Ordinului M172/2007 pentru instituirea duratei mandatului de 4 ani pentru personalul MApN care, potrivit Legii 269/2003, dobândeşte, pe durata misiunii permanente în străinătate, statut de membri ai Corpului diplomatic şi consular al României, precum şi reglementarea situaţiei în care nu se identifică o funcţie corespunzătoare drept situaţie excepţională care justifică prelungirea mandatului cu un an sau până la identificarea unei astfel de funcţii, dar şi cercetarea, în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a legalităţii actului administrativ individual nr. x/01.08.2022, precum şi a legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii lui, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu obligarea în solidar a pârâţilor la repararea prejudiciilor materiale şi morale pricinuite.

În ceea ce priveşte competenţa materială procesuală, Înalta Curte reţine că, prin natura sa, cererea reclamantului prin care acesta tinde la modificarea/completarea unui ordin de ministru, la emiterea unui act administrativ de numire a sa într-o funcţie corespunzătoare la încheierea misiunii permanente în străinătate sau reglementarea situaţiei în care nu se identifică o astfel de funcţie, cercetarea legalităţii unui act administrativ individual (MP 723/01.08.2022) în condiţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi a legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii lui, potrivit art. 18 alin. (2) din acelaşi act normativ, atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, deoarece conflictul a fost generat de pretinsul refuz, apreciat de reclamant ca nejustificat, de soluţionare a cererilor mai sus amintite, care ar fi avut ca finalitate emiterea unui act administrativ unilateral cu caracter individual (de numire a reclamantului pe una din funcţiile indicate cu raportul x din 22.07.2022, în conformitate cu dispoziţiile art. 422 alin. (2) lit. c) din Ordinul M69/2015 referitoare la algoritmul de numire într-o funcţie corespunzătoare la încheierea misiunii permanente în străinătate), de către o autoritate publică, respectiv de către un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în termenii prevăzuţi de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, efect care se produce indiferent de natura raporturilor de muncă vizate de act.

Pentru stabilirea competenţei materiale, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric, în cazul de faţă, fiind aplicabil criteriul rangului autorităţii căreia i se reproşează refuzul nejustificat de soluţionare a unor cereri ce vizează modificarea unui act administrativ normativ şi emiterea unui act administrativ unilateral cu caracter individual.

Aşadar, fiind vorba despre un act administrativ (în înţelesul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004) emis de conducătorul unei autorităţi publice centrale, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cererii prin care se solicită emiterea unui act administrativ normativ (de modificare/completare a unui ordin de ministru), dar şi a unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

În ce priveşte capetele accesorii şi subsidiare de cerere, care au ca obiect repararea prejudiciilor materiale şi morale, caracterul lor accesoriu rezultă cu evidenţă din faptul că modul lor de soluţionare depinde de soluţia ce se va da asupra capetelor principale de cerere, astfel că instanţa supremă va face aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1)-(2) C. proc. civ., conform cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, respectivele dispoziţii aplicându-se şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat.

Cum, în cauză, aşa cum a fost statuat anterior, competentă material a soluţiona capetele principale de cerere este instanţa de contencios administrativ, secţia de contencios administrativ a curţii de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., această instanţă este competentă material să soluţioneze şi capetele accesorii de cerere.

Pe cale de consecinţă, reţinând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza, în primă instanţă, este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului (aflat în municipiul Bucureşti).

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.