Negative conflict of jurisdiction resolved by assigning territorial competence to consumer's effective residence in small-value telecommunications debt claim

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele la 20.12.2023, sub nr. de dosar x/2023, în condiţiile art. 1026 şi următoarele din C. proc. civ., reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 1.588,93 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate şi neachitate şi contravaloarea echipamentelor achiziţionate cu plata în rate, conform pachetului promoţional. Totodată, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru de 50 de RON.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1026-1033 C. proc. civ., art. 1270 C. civ.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare.

La primul termen de judecată din 14 martie 2024, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Turnu Măgurele în soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 779 din 14.03.2024, pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele în dosarul nr. x/2023, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că domiciliul pârâtului este indicat ca fiind în comuna Corcova, sat Corcova, judeţul Mehedinţi, astfel cum rezultă din dovada de interogare DEPABD din 17.01.2024 . Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., a stabilit competenţa în favoarea Judecătoriei Strehaia, Judeţul Mehedinţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la 25 aprilie 2024, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 518 din 10 iunie 2024, Judecătoria Strehaia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că fundamentul pretenţiilor reclamantei îl reprezintă contractul încheiat între C. S.A. şi pârât.

Astfel, a reţinut instanţa Judecătoriei Strehaia că, în cauză, este vorba despre un contract încheiat între un profesionist, astfel cum noţiunea este definită de art. 3 alin. (2) C. civ. şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, respectiv "orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia", şi un consumator, astfel cum noţiunea este definită de art. 89 pct. 13 Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, respectiv "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale".

Faţă de aceste aspecte, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a prezentei cauze, este vorba de o competenţă teritorială exclusivă, conform art. 121 C. proc. civ., ce aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul consumatorul, respectiv pârâtul din prezenta cauză, de la care se poate deroga doar în condiţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., text legal ce nu este incident în prezenta cauză, întrucât părţile nu au convenit alegerea instanţei competente.

În raport de dispoziţiile art. 87, art. 89 şi art. 91 din C. civ. şi ale art. 27-28 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, instanţa Judecătoriei Strehaia a reţinut că menţiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reşedinţa unei persoane nu au caracter constitutiv în ce priveşte determinarea acestora, ci numai caracter de evidenţă a persoanei respective, potrivit dispoziţiilor art. 91 C. civ.

Totodată, a reţinut că noţiunea de "domiciliu" la care fac trimitere textele de lege amintite anterior, vizează, în sens procedural, locuinţa unde se găseşte în fapt consumatorul, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul de acces la justiţie, dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei, astfel că, interpretând în sens larg această noţiune, prezintă relevanţă nu adresa cu care o persoană care figurează în evidenţele oficiale ale Ministerului Afacerilor Interne, Direcţia pentru evidenţa persoanelor şi administrarea bazelor de date la data sesizării instanţei, ci adresa unde persoana locuieşte efectiv.

Analizând actele dosarului, instanţa a constatat că, încă din data de 22.01.2024, la adresa de domiciliu evidenţiată în urma verificării DEPABD - comuna Corcova, sat Corcova, judeţul Mehedinţi - dovezile de comunicare a actelor de procedură s-au întors în mai multe rânduri cu menţiunea că "destinatarul nu este cunoscut la acea adresă", existând o imposibilitate de comunicare a actelor către pârât, după cum rezultă din procesele-verbale de înmânare din dosarul declinat, de la filele x şi 80-81.

Într-o manieră similară, dovezile de comunicare a actelor de procedură întocmite de Judecătoria Strehaia s-au întors în mai multe rânduri cu menţiunea că "destinatarul nu este cunoscut la acea adresă", existând o imposibilitate de comunicare a actelor către pârât, după cum rezultă din procesele-verbale de înmânare de la dosar.

Pe de altă parte, citaţia comunicată pârâtului în data de 14.05.2024 la adresa din judeţul Teleorman a fost comunicată direct destinatarului, fapt atestat de semnătura pârâtului prezentă pe dovada de înmânare în dreptul rubricii "destinatar".

Totodată, a reţinut că domiciliul indicat de reclamantă în cerere, dar şi locul în care s-a solicitat instalarea şi furnizarea serviciilor, este comuna Plopii Slăviteşti, sat Smârdan, judeţul Teleorman, iar dovada de înmânare a actelor procedurale a atestat prezenţa pârâtului la această adresă.

În această ordine de idei, instanţa a reţinut că menţiunile din DEPABD instituie o prezumţie relativă a domiciliului efectiv al pârâtului, ce poate fi răsturnată. În situaţia de faţă, instanţa a constatat că domiciliul real al pârâtului se află în comuna Plopii Slăviteşti, sat Smârdan, judeţul Teleorman, prezumţia că s-ar afla în comuna Corcova, sat Corcova, judeţul Mehedinţi fiind răsturnată de realitatea faptică.

Reţinând că pârâtul are reşedinţa în comuna Plopii Slăviteşti, sat Smârdan, judeţul Teleorman, instanţa a constatat că aceasta se circumscrie razei administrativ teritoriale a Judecătoriei Turnu Măgurele, instanţă în favoarea căreia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Strehaia şi Judecătoria Turnu Măgurele - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Din actele dosarului, se reţine că, prin cererea de valoare redusă, reclamanta A. S.R.L a învederat că solicită, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 1.588,93 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate şi neachitate şi contravaloarea echipamentelor achiziţionate cu plata în rate, conform pachetului promoţional oferit de C. S.A. Astfel, reclamanta a arătat că, între C. S.A., în calitate de prestator servicii, şi pârâtul din prezenta cauză, în calitate de abonat, s-au încheiat o serie de contracte, înregistrate sub codul de client 237505049/10.06.2019, în baza cărora, prestatorul de servicii s-a obligat să furnizeze beneficiarului, în mod continuu şi neîntrerupt, serviciile prevăzute în cuprinsul contractului şi/sau echipamentele prevăzute în pachetul promoţional, la adresa din judeţul Teleorman, în timp ce beneficiarul avea obligaţia corelativă şi interdependentă de a achita integral şi la termenul prevăzut în contract contravaloarea acestora.

Reclamanta a mai precizat că C. S.A. a procedat la emiterea facturii nr. x/27.09.2019, pentru suma de 1.705,93 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate şi neachitate de către debitor şi/sau contravaloarea echipamentelor achiziţionate cu plata în rate, conform pachetului promoţional.

Ulterior acestui moment, în conformitate cu prevederile art. 1566 şi următoarele C. civ., între C. S.A., în calitate de cedent, şi A. S.R.L, în calitate de cesionar, a intervenit contractul de cesiune de creanţe din 04.11.2020, în baza acestui contract fiind transmisă şi creanţa deţinută împotriva debitorului din prezenta cauză.

Potrivit art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, consumator este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

În temeiul art. 3 alin. (2) C. civ., sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ".

Astfel, având în vedere natura raporturilor juridice invocate de către reclamantă şi izvorul acestora, constând într-un contract de furnizare servicii de telecomunicaţii şi echipamente încheiat între un prestator de servicii de telecomunicaţii şi un client persoană fizică, instanţa supremă apreciază că pârâtul are calitatea de consumator, acţionând în afara activităţii sale profesionale, în timp ce reclamanta are calitatea de profesionist, acţionând în cadrul activităţii sale comerciale.

Este vorba, aşadar, despre un raport litigios iniţiat de un profesionist împotriva unui consumator, astfel că în cauză îşi găseşte incidenţa art. 121 C. proc. civ., potrivit căruia, "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului".

În primul rând, instanţa supremă reţine că dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. reglementează o competenţă teritorială exclusivă, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., instanţa sau părţile putând invoca excepţia necompetenţei în condiţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În al doilea rând, reţine că textul de lege al art. 121 C. proc. civ. nu distinge în funcţie de obiectul cererii, astfel încât nici instanţele nu o pot face. Prin urmare, indiferent de obiectul şi cauza acţiunii (pretenţii derivând dintr-un contract, obligaţie de a face, despăgubiri dintr-un fapt ilicit, etc.), litigiul pornit de un profesionist împotriva unui consumator se judecă întotdeauna de instanţa de la domiciliul consumatorului. De altfel, din punct de vedere al competenţei teritoriale de soluţionare a cererii de valoare redusă, dispoziţiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. trimit la dreptul comun.

Domiciliul persoanei fizice este unul din atributele de identificare, în spaţiu, a acesteia şi se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate şi inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, un individ de un anumit punct determinat în spaţiu.

De aceea, dispoziţiile art. 87 şi 88 din C. civ. fac referire nu doar la domiciliu, ci şi la reşedinţa persoanei fizice. Iar dispoziţiile art. 91 din acelaşi act normativ prevăd că "(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate; (2) în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane; (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Înalta Curte reţine că scopul dispoziţiilor din C. proc. civ., relative la domiciliu, este acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă principiilor dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.

Noţiunea de domiciliu trebuie înţeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terţele persoane interesate.

Aşadar, în situaţia particulară a cauzei, ceea ce interesează, pentru determinarea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul de faţă, este locuinţa în fapt a pârâtului, la data promovării acţiunii.

O astfel de interpretare este în concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a reţinut că "domiciliu" se referă nu doar la spaţiul legal ocupat sau dobândit, ci şi la orice spaţiu de locuit, dacă există legături suficiente şi continue. Este adevărat că autorităţilor naţionale le revine, în primul rând, sarcina de a interpreta şi aplica normele de procedură, însă, un formalism excesiv în aplicarea acestora se poate dovedi contrar art. 6 alin. (1) din Convenţie, atunci când acesta se face în detrimentul uneia dintre părţi (a se vedea Mihola c. Letoniei, nr. 61655/00; Souvtransauto Holding c. Ucrainei, nr. 48553/99).

Împrejurarea că din informaţiile ce rezultă din evidenţele autorităţilor publice, informaţii solicitate din oficiu de instanţa de judecată, rezultă că domiciliul pârâtului ar fi în comuna Corcova, sat Corcova, judeţul Mehedinţi, este irelevantă în economia speţei deoarece, din punct de vedere procedural, ceea ce interesează este domiciliu de fapt şi efectiv. Noţiunea de domiciliu care interesează regulile procedurii civile în general, şi, implicit, competenţa de soluţionare a cererii pendinte, în particular, nu corespunde numai elementelor care interesează evidenţa populaţiei, ci se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, deoarece raţiunile pentru care legiuitorul a legat competenţa teritorială a instanţelor de adresa de domiciliu sau de reşedinţa pârâtului, urmăresc asigurarea şi respectarea dreptului la apărare şi facilitarea administrării probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte reţine că, deşi din verificările DEPABD din 17.01.2024 rezultă că pârâtul figurează în evidenţe cu domiciliul activ în judeţul Mehedinţi încă din data de 20.11.2023, cu toate acestea, dovezile de comunicare a actelor de procedură la această adresă s-au întors cu menţiunea că "destinatarul nu este cunoscut la acea adresă" .

Pe de altă parte, la adresa menţionată de reclamantă prin formularul de cerere de valoare redusă, comuna Plopii Slăviteşti, sat Smârdan, judeţul Teleorman, pârâtul a primit citaţia în mod direct, în data de 14.05.2024. De altfel, inclusiv din contractele de furnizare servicii POS nr. x şi POS nr. x din 10.06.2019, având ca obiect serviciile din pachetul C. achiziţionat de client şi specificat în Partea a II-a a contractului (pct. 1 din Clauze principale - Partea a II-a) şi achiziţionarea de echipamente, depus de reclamantă la dosarul Judecătoriei Turnu Măgurele, la rubrica dedicată adresei/locaţiei unde se instalează serviciul prestat de reclamantă, se regăseşte adresa indicată de reclamantă prin cererea de valoare redusă, respectiv comuna Plopii Slăviteşti, sat Smârdan, judeţul Teleorman.

Prin urmare, având în vedere că, din circumstanţele cauzei rezultă că domiciliul în fapt al pârâtului este cel din comuna Plopii Slăviteşti, sat Smârdan, judeţul Teleorman, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2024.