Retired prosecutor's salary-bonus claim assigned to Timiș Tribunal under general labor jurisdiction after jurisdictional conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 09.06.2023, sub dosar nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIŞOARA, cu citarea CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: obligarea pârâtei la calculul, în integralitate, a sporurilor cuvenite (în procent maxim de 45%), aplicate la indemnizaţia lunară de încadrare calculată prin raportare la VRS 605,225 RON, începând cu data de 01.01.2018 (data aplicării dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 - respectiv data plafonării indemnizaţiei de încadrare) şi în continuare, pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare, respectiv până la data încetării raportului de serviciu cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, cu aplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la ordonatorul principal de credite, Ministerul Public; plata pentru fiecare lună, pentru perioadele în care a lucrat în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită potrivit pct. a) şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective; obligarea la emiterea adeverinţei tip privind stabilirea/restabilirea bazei de calcul a pensiei de serviciu, bază care să cuprindă indemnizaţia de încadrare brută lunară calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON, la care să se adauge sporurile cuvenite în procent de 45%, potrivit art. 82 alin. (1) şi art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, începând cu data de 05.12.2022, data eliberării din funcţie prin pensionare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 27 din O.U.G. nr. 137/2000; art. 20, art. 21 şi art. 31 din Carta Drepturilor Fundamentale, art. 3 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului, de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă; Cap. I, secţiunea a 2-a, art. 6 lit. c) din Legea nr. 153/2017, precum şi restul dispoziţiilor la care reclamanta a făcut referire în cadrul cererii.

Pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIŞOARA nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din 26.01.2024, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate.

Prin sentinţa nr. 43/LM/26.01.2024 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bihor şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Timiş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bihor a reţinut, în esenţă, că reclamanta a deţinut calitatea de procuror, în prezent fiind pensionată.

Astfel, una dintre condiţiile impuse de art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. este desfăşurarea activităţii reclamantei la instanţa sau parchetul de pe lângă instanţa competentă să soluţioneze cauza şi, cum reclamanta şi-a încetat activitatea prin pensionare, nu poate fi reţinută aşadar incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. nu sunt incidente în speţă, partea pârâtă fiind o unitate de parchet şi nu o instanţă de judecată.

Aşa fiind, a reţinut că trebuie stabilită competenţa teritorială conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora competenţa soluţionării prezentei cauze revine instanţei de la domiciliul reclamantei, respectiv Tribunalului Timiş.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Timiş, secţia I civilă, sub nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 727 din 23 mai 2024, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi s-a declinat în favoarea Tribunalului Bihor competenţa de soluţionare a cauzei. Totodată, s-a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Timiş şi Tribunalul Bihor, s-a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză şi s-a înaintat dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului, şi anume Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile alin. (2)1 ale art. 127 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol, cererea de chemare în judecată fiind introdusă împotriva Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

În prezenta cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş au calitatea de pârâţi, iar instanţa a reţinut că, în privinţa competenţei teritoriale, este aplicabil acelaşi raţionament din Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018, întrucât dispoziţiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc în mod expres că dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi procurorilor.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, constată şi reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Timiş şi Tribunalul Bihor - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Reclamanta, procuror pensionar la data introducerii acţiunii, a învestit Tribunalul Bihor cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâţi fiind, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIŞOARA şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

În speţă, reclamanta, cu domiciliul în Timişoara, a avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, iar competenţa aparţine, potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamanta îşi are domiciliul, respectiv Tribunalului Timiş.

Având în vedere că reclamanta nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la parchetul de pe lângă această instanţă, fiind, la data promovării acţiunii, pensionată, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, nici dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea vizează calitatea de parte în proces a instanţei de judecată, or în cauză calitatea de pârât o are PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIŞOARA care nu face parte din categoria instanţelor de judecată, dispoziţiile articolului precitat fiind de strictă interpretare.

Prin urmare, competenţa în cauză va fi determinată potrivit dreptului comun, respectiv potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, prin raportare la domiciliul reclamantei.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Timiş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2024.