Challenge to 2012 forced execution assigned to Oradea Court as sole execution court per Decision 20/2021.

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea disjunsă din dosarul nr. x/2023 la termenul din 08.09.2023 şi înregistrată sub dosar nr. x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., a formulat contestaţie la executare şi împotriva întregii executări silite demarate în dosarul execuţional nr. x/2012 al B.E.J. C., solicitând instanţei admiterea contestaţiei la executare, cu consecinţa:

1. anulării executării silite însăşi demarată în dosarul execuţional nr. x/2012 al B.E.J. C. şi a tuturor actelor de executare silită emise în cadrul acestuia, întrucât executarea silită a fost iniţiată cu nesocotirea dispoziţiilor legale privitoare la competenţa executorului judecătoresc;

2. anulării încheierii civile prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite şi a tuturor actelor de executare silită subsecvente;

3. admiterea excepţiei perimării executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2012 şi a dosarului execuţional nr. x/2023, cu consecinţa desfiinţării executării silite însăşi şi a tuturor actelor întocmite în baza acesteia;

4. admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material de a cere executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/05.12.2006, cu consecinţa anulării executării silite însăşi şi a tuturor actelor de executare ce fac obiectul dosarului execuţional nr. x/2012 şi a dosarului execuţional nr. x/2023, având în vedere:

i. momentul încheierii Contractului de credit nr. x din 05.12.2006, data scadentă a obligaţiilor de plată şi momentul formulării cererii de executare silită în cadrul dosarului execuţional nr. x/2012 al B.E.J. C. şi ii. momentul formulării cererii de executare silită în cadrul dosarului execuţional nr. x/2012 al B.E.J. C. şi momentul depunerii cererii de reluare a executării silite în cadrul dosarului execuţional nr. x/2023 al B.E.J. D..

Prin contestaţia la executare depusă la dosarul nr. x/2023, la termenul din 24.11.2023, contestatorul, în contradictoriu cu E. a solicitat admiterea contestaţiei la executare, cu consecinţa:

1. anulării executării silite însăşi demarată în dosarul execuţional nr. x/2012 al B.E.J. C. şi a tuturor actelor de executare silită emise în cadrul acestuia, întrucât executarea silită a fost demarată cu nesocotirea dispoziţiilor legale privitoare la competenta executorului judecătoresc;

2. anulării încheierii civile prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite şi a tuturor actelor de executare silită subsecvente;

3. admiterea excepţiei perimării executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2012 şi a dosarului execuţional nr. x/2023, cu consecinţa desfiinţării executării silite însăşi şi a tuturor acrelor întocmite în baza acesteia;

4. admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material de a cere executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din 05.12.2006, cu consecinţa anulării executării silite însăşi şi a tuturor actelor de executare ce fac obiectul dosarului execuţional nr. x/2012 si a dosarului execuţional nr. x/2023, având în vedere:

i. momentul încheierii Contractul de credit nr. x din 05.12.2006, data scadentă a obligaţiilor de plată şi momentul formulării cererii de executare silită în cadrul dosarului execuţional nr. x/2012 al B.E.J. C. şi ii. momentul formulării cererii de executare silită în cadrul dosarului execuţional nr. x/2012 al B.E.J. C. şi momentul emiterii următoarelor acte de executare silită;

5. solicită instanţei să dispună restituirea taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, la rămânerea definitivă a hotărârii;

6. solicită instanţei să dispună obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate cu derularea prezentului litigiu, reprezentând onorariu avocaţial şi alte sume ce vor fi avansate.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la 11.01.2024, intimata E. a solicitat instanţei admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Baia Mare şi excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei la executare, respectiv a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a E. şi excepţiei lipsei de interes a contestatorului în promovarea contestaţiei la executare, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca netemeinică şi nelegală.

La termenul de judecată din 16.02.2024, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Baia Mare în raport de dispoziţiile art. 373 C. proc. civ. de la 1865, invocate de intimata E. prin întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 2078/19.02.2024, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, la 24.09.2012, creditoarea E. a formulat o cerere de executare silită împotriva contestatorului A., solicitând executarea silită în toate formele prevăzute de lege a creanţei rezultate din titlul executoriu Contract de credit nr. x/05.12.2006, cerere înregistrată sub nr. x/2012 la B.E.J. C..

Executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Oradea prin încheierea nr. 4181E/16.10.2012, pronunţată în dosar nr. x/2012 .

Conform adreselor de la filele x contestatorul A. figura cu bunuri mobile în proprietate situate în circumscripţia Judecătoriei Oradea, executorul judecătoresc efectuând adresa de înfiinţare a popririi adresată F. S.R.L., cu sediul în Oradea str. x, jud. Bihor.

În raport de dispoziţiile art. 373 C. proc. civ. şi ale Deciziei nr. 20/2021 din 27/09/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit căreia, atât timp cât a fost încuviinţată executarea silită de către o anumită instanţă de judecată, aceasta din urmă devine instanţă competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, instanţa a apreciat că nu are relevanţă faptul că, la data formulării cererii de executare silită, 24.09.2012, contestatorul nu mai avea domiciliul în localitatea Oradea.

Cauza a înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 10.02.2023, sub dosar nr. x/2023.

Printr-un înscris depus la dosar prin serviciul registratură al instanţei la data de 10.04.2024, contestatorul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea.

Prin sentinţa civilă nr. 3159/2024 din 19.06.2024, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, la data formulării cererii de executare silită, contestatorul avea domiciliul în Baia Mare, str. x, precum şi faptul că, nu au fost identificate bunuri urmăribile în circumscripţia Judecătoriei Oradea, F. S.R.L., la care se face referire de către instanţa de trimitere, fiind radiată din anul 2011.

Prin urmare, instanţa a apreciat că instanţa de executare, în sensul prevederilor art. 373 C. proc. civ. de la 1865, este Judecătoria Baia Mare.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru următoarele considerente:

Cu privire la starea de fapt, se reţine că, prin încheierea nr. 4181E/16.10.2012, pronunţată în dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Oradea, s-a încuviinţat executarea silită pornită în dosarul execuţional nr. x/2012 al B.E.J. C., ca urmare a cererii formulate de creditoarea E. împotriva debitorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/05.12.2006, emis de E., pentru recuperarea creanţei în sumă de 17.245,61 RON, reprezentând creanţa stabilită prin titlul executoriu, la care se vor adăuga cheltuielile de executare silită.

Înalta Curte reţine că determinarea instanţei de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare se face prin raportare la dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865. Normele legale evocate stabilesc că aceasta se introduce la instanţa de executare, care este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) al art. 373 C. proc. civ. de la 1865 se stabileşte că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Astfel, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

În art. 399 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 459/2006, se prevede că "împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi şi vătămaţi prin executare", iar art. 400 alin. (1) din acelaşi cod stabileşte regula potrivit căreia, instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.

În cauză, se constată că executarea silită a fost demarată împotriva contestatorului, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/05.12.2006, emis de E., încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 4181E/16.10.2012 fiind pronunţată de Judecătoria Oradea.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare a fost stabilită odată cu pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestaţiei la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanşată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviinţată executarea silită a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei care a pronunţat-o, ca având statutul de instanţă de executare.

În raport cu dispoziţiile legale evocate şi înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanţa de executare este Judecătoria Oradea, competenţă ce a fost dobândită prin încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 4181E/16.10.2012, pronunţată în dosarul nr. x/2012, instanţă căreia îi revine competenţa să soluţioneze contestaţia la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

În cauză este incident principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 373 din C. proc. civ. de la 1865, respectiva instanţă fiind calificată de legiuitor drept instanţă de executare.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2024.