Jurisdiction conflict resolved: Tribunal Mehedinți prevails over Tribunal Alba in retired prosecutors' standby-pay claim.

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, la 14.02.2023, sub dosar nr. x/2023, reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINŢI şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, au solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să dispună:

- constatarea faptului că, perioada în care au efectuat serviciul pe unitate (intervenţie, permanenţă şi conducere) în perioada 15.09.2010- 13.12.2021 (A.), respectiv 15.09.2010- 19.12.2020 (B.), în baza ordinului nr. 192 din 01.09.2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituie timp de lucru;

- constatarea faptului că, perioada în care au efectuat serviciul pe unitate (intervenţie, permanenţă şi de conducere), în baza ordinului sus-menţionat, constituie vechime în muncă, în magistratură şi în funcţia de procuror;

- obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat, calcularea, alocarea şi plata sumelor corespunzătoare (spor în cuantum de 100%, calculat la indemnizaţia de încadrare brută lunară), pentru orele aferente timpului de lucru din cadrul serviciului pe unitate, care depăşesc perioada normală de 8 ore în timpul zilelor lucrătoare, precum şi pe durata zilelor nelucrătoare şi sărbători legale, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;

- obligarea pârâţilor la recunoaşterea vechimii suplimentare în muncă, în magistratură şi în funcţia de procuror, pentru perioadele în care au efectuat şi efectuează în continuare serviciul pe unitate, precum şi obligarea acestora la plata eventualelor contribuţii suplimentare la bugetul de stat, corespunzător vechimii suplimentare în muncă, în magistratură şi în funcţia de procuror;

- obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la calcularea şi alocarea fondurilor necesare plăţii drepturilor şi contribuţiilor suplimentare solicitate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 111-142 Codul muncii, art. 82 din Legea nr. 303/2004 şi restul dispoziţiilor la care s-a făcut referire în cadrul acţiunii.

Pârâta Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi respingerea acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat note scrise, prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţii anterioare datei de 14.02.2020, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii reclamantelor, ca neîntemeiată.

Pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţii anterioare date de 14.02.2020, iar pe fondul, cauzei respingerea acţiunii reclamantelor, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 29.02.2024, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Alba şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate.

Prin sentinţa nr. 461/29.02.2024, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Alba şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Alba a reţinut că reclamantele au deţinut calitatea de procuror, în prezent fiind pensionate.

Astfel, una dintre condiţiile impuse de art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. este desfăşurarea activităţii reclamantelor la instanţa sau parchetul de pe lângă instanţa competentă să soluţioneze cauza şi, cum reclamantele şi-au încetat activitatea prin pensionare, nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Aşa fiind, a reţinut că trebuie stabilită competenţa teritorială conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora:

"cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", care, în speţă, se situează în judeţul Mehedinţi.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 879/2024 din 31 mai 2024, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi s-a declinat în favoarea Tribunalului Alba competenţa de soluţionare a cauzei. Totodată, s-a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Alba şi Tribunalul Mehedinţi, s-a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză şi s-a înaintat dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului, anume Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a subliniat incidenţa Deciziei nr. 7/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a statuat:

"II. Art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti."

În motivare s-a arătat - "81. ...sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înţeleasă ca referindu-se la desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la alin. (1), indiferent dacă este vorba despre un procuror sau un grefier."

Prin urmare, a reţinut că, în ipoteza în care unitatea de parchet aferentă instanţei de judecată competente are calitatea de pârât, competenţa facultativă reglementată de art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ. este incidentă.

Instanţa a observat că art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. a fost introdus prin Legea nr. 310/2018 (art. I pct. 14), modificare/completare care este o consecinţă a deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, în cuprinsul căreia a fost analizată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., prin care s-a constatat că, sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., sunt neconstituţionale.

De asemenea, prin aceeaşi decizie s-a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Este adevărat că norma mai sus citată reglementează o competenţă facultativă, aspect ce rezultă din sintagma "poate sesiza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantele având posibilitatea de a sesiza chiar instanţa de domiciliu, caz în care îşi asumă riscul potenţial al lipsei imparţialităţii judecătorului chemat să soluţioneze o cauză în care parte este unitatea de parchet care funcţionează pe lângă aceasta, iar în ipoteza în care nu înţelege să-şi asume acest risc, se poate prevala de dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.

În speţă, instanţa a observat că reclamantele au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., manifestarea de voinţă fiind exprimată chiar prin promovarea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Alba.

Procedând de o asemenea manieră, competenţa de soluţionare a cauzei a devenit alternativă, alegerea între instanţele deopotrivă competente revenind reclamantului, acesta putând opta fie pentru instanţa de domiciliu, fie pentru instanţa prevăzută de art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 7/2016.

În consecinţă, cum reclamantele şi-au exprimat opţiunea, instanţa a constatat că norma de competenţă reglementată de art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ. este aplicabilă acestora.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, constată şi reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Alba şi Tribunalul Mehedinţi - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Reclamantele, procurori pensionari la data introducerii acţiunii, au învestit Tribunalul Alba cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâţi fiind MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINŢI şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE.

În privinţa competenţei teritoriale, instanţa supremă reţine că, potrivit prevederilor art. 269 alin. (2) Codul muncii - forma în vigoare la data sesizării primei instanţe, "(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

În speţă, reclamantele, cu domiciliul în Drobeta Turnu-Severin, au avut calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare, iar competenţa aparţine, potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantele îşi au domiciliul, respectiv Tribunalului Mehedinţi.

Având în vedere că reclamantele nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la parchetul de pe lângă această instanţă, fiind, la data promovării acţiunii, pensionate, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, nici dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea vizează calitatea de parte în proces a instanţei de judecată. Or, în cauză calitatea de pârât o au MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINŢI şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE care nu fac parte din categoria instanţelor de judecată, dispoziţiile articolului precitat fiind de strictă interpretare.

Prin urmare, competenţa în cauză va fi determinată potrivit dreptului comun, respectiv potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, forma în vigoare la data introducerii acţiunii, prin raportare la domiciliul reclamantelor.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2024.