Insurer’s appeal over traffic-accident damages ruled inadmissible as insurance judgments final by law

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 04 noiembrie 2022, sub dosar nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenientul C., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 65.000 euro, cu titlu de daune morale şi a sumei de 3.046,16 RON, cu titlu de daune materiale, ca urmare a accidentului din 22.04.2022; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată asupra despăgubirilor morale acordate, de la data producerii accidentului, respectiv 22.04.2022, şi până la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă daunelor materiale, de la data ultimei cheltuieli (ultimul înscris) şi până la data plăţii efective, conform dispoziţiilor art. 1382 alin. (2) coroborat cu 1535 alin. (1) C. civ. şi art. 1349 şi art. 1357 C. civ. obligarea pârâtei la plata de penalităţi de întârziere, în cuantum de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere, urmând ca plata penalităţilor să se facă: în principal, începând cu data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată până la plata efectivă a despăgubirilor, conform cu art. 26 pct. iii) din Norma nr. 20/2017 privind asigurările auto, dar şi a art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, iar, în subsidiar, din a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până la plata efectivă a despăgubirilor, conf. art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017; obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 192 C. proc. civ., art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1385, art. 2199, art. 2224 C. civ., Norma nr. 20/2017, Legea nr. 132/2017, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 87, pronunţată la 22.06.2023 în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenientul C..

Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 100.000 RON, cu titlu de daune morale, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data de 22.04.2022 până la data plăţii efective a despăgubirii.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.761,61 RON, cu titlu de daune materiale, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data ultimei cheltuieli până la data plăţii efective a despăgubirii; la plata către reclamantă a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, calculate la suma de 100.000 RON şi la suma de 1.761,61 RON, calculate de la trecerea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii până la data plăţii efective a sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri.

Au fost respinse ca neîntemeiate restul pretenţiilor formulate.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. S.A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 18/2024 din 11 ianuarie 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 87, pronunţată la 22.06.2023 de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că: a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată, precizată, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta.

A obligat intimata-reclamantă la plata sumei de 50 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea apelantei-pârâte.

Împotriva deciziei sus-menţionate, reclamanta A. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Recurenta-reclamantă nu şi-a subsumat criticile vreunui motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

La 17.04.2024, intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-reclamante la 27.05.2024, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 şi care presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 18/2024 A din 11 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă într-un litigiu circumscris sferei asigurărilor, întrucât pretenţiile deduse judecăţii sunt pretinse de terţul vătămat de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie şi au ca temei contractul de asigurare încheiat între asigurător şi intervenientul forţat.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, prin dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 18/2024 din 11 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 18/2024 din 11 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2024.