Peremption of appeal due to invalid resumption request after suspension from party death

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 03.11.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. i-a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 50.000 euro cu titlu de comision datorat conform art. 5 din contractul de prestări servicii din 15.05.2021, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 5.1. lit. b) rap. la art. 5.5. din contractul de prestări servicii, prevederile art. 2096 - 2102 din C. civ., prevederile art. 1538 şi următoarele din C. civ., respectiv orice altă prevedere legală aplicabilă în prezenta cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 3210/20.12.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, instanţa a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 50.000 euro cu titlu de comision datorat conform art. 5 din contractul de prestări servicii din 15.05.2021, la cursul valutar de schimb al BNR de la data plăţii şi a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 6.065 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul B., solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acţiunii introductive, în ceea ce îl priveşte, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

La 02.05.2023 a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimata reclamantă A. S.R.L., prin care a fost invocată excepţia tardivităţii apelului.

În cadrul întâmpinării s-a solicitat interogarea bazei de date a DEPABD pentru a se constata dacă a intervenit decesul intimatei pârâte C., precum şi introducerea în cauză a moştenitorilor acesteia, sens în care s-a cerut instanţei de apel să pună în vedere apelantului obligaţia corespunzătoare.

La termenul din 08.06.2023, instanţa, ca urmare a interogării bazei date a DEPABD şi a constatării împrejurării că intimata pârâtă C. a decedat la 8 ianuarie 2023, a pus în discuţia părţilor suspendarea cauzei în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi, faţă de împrejurarea că apelantul pârât a arătat că nu poate indica moştenitorii părţii intimate, a constatat suspendată de drept judecata apelului, în baza art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La 08.12.2023 a fost înregistrată la dosarul cauzei cererea de redeschidere a procesului formulată de apelantul pârât B., prin care a solicitat citarea UAT Mun. Bucureşti în calitate de moştenitoare a defunctei C., în temeiul art. 1138 alin. (1) C. civ., decedată fără moştenitori.

Prin rezoluţia din 08.12.2023, instanţa a stabilit termen în cauză la 01.02.2024 pentru discutarea cererii de reluare a judecăţii, dispunând citarea părţilor, cu menţiunea ca apelantul să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.507,92 RON aferentă cererii de repunere pe rol, sub sancţiunea anulării, precum şi cu menţiunea de a face dovada calităţii de succesor a UAT Municipiul Bucureşti al intimatei C.. Preparator, instanţa de apel a dispus citarea pentru termen şi a UAT Municipiul Bucureşti, cu un exemplar al cererii de apel, concomitent cu stabilirea în sarcina apelantului a obligaţiei de a face dovada calităţii de moştenitor a persoanei juridice indicate.

La termenul de judecată din 01.02.2024, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării cererii de repunere pe rol şi excepţia perimării. Instanţa nu a luat act de transmiterea calităţii procesuale în condiţiile art. 38 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că apelantul pârât, deşi citat cu această menţiune, nu a făcut dovada calităţii de succesor a UAT Municipiul Bucureşti al intimatei C..

Prin decizia civilă nr. 154 din 1 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admisă excepţia netimbrării cererii de reluare a judecăţii, fiind anulată cererea de reluare a judecăţii, formulată de apelantul-pârât B., ca netimbrată.

Totodată, a fost admisă excepţia perimării şi a fost constatat perimat apelul formulat de apelantul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 3210/20.12.2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul B., prin care a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea, în parte, a deciziei, numai în ce priveşte hotărârea de constatare a perimării, şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru reluarea judecăţii.

În motivarea recursului, autorul prezentei căi de atac arată că, la termenul din 01.02.2024, instanţa de apel a pus în discuţie excepţia perimării apelului, fără a comunica această cerere tuturor părţilor din dosar, prin citare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 420 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 153 alin. (1) din acelaşi act normativ.

În acest sens, susţine că recurentul-pârât nu a fost citat cu această menţiune.

O altă critică priveşte faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile perimării apelului, prin raportare la dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., întrucât procedura de moştenire vacantă a intimatei-pârâte C. trebuia desfăşurată din oficiu.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimaţilor, care nu au formulat întâmpinare.

Analizând recursul formulat în cauză, în temeiul motivelor invocate şi a normelor de drept incidente, îl va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-pârât a invocat atât faptul că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 416 pentru intervenirea perimării, cât şi faptul că, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 420 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât nu a dispus citarea părţilor pentru discutarea incidentului perimării.

Criticile recurentului, subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt nefondate.

Instanţa supremă reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ. "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.", iar conform art. 420 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod:

"(1) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate. Judecătorul va cita de urgenţă părţile şi va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea; (2) Perimarea poate fi invocată şi pe cale de excepţie în camera de consiliu sau în şedinţă publică".

Pornind de la dispoziţiile legale evocate, se reţine că perimarea reprezintă o sancţiune procedurală ce operează de drept şi se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare din faţa unei instanţe, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cererii cu care instanţa a fost învestită, având un caracter mixt, de sancţiune procedurală şi de prezumţie de desistare.

Termenul de perimare se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, iar pentru a interveni sancţiunea perimării în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părţilor.

Prin urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă, această lipsă de stăruinţă fiind imputabilă părţii care a învestit instanţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata cauzei se suspendă de drept "prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora".

În speţă, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condiţiile art. 415 pct. 2 din acelaşi Cod, în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor (...)", respectiv printr-un act procedural îndeplinit de părţi, iar nu din oficiu, cum în mod nefondat susţine recurentul-pârât.

Încheierea de şedinţă din 08.06.2023, prin care s-a dispus suspendarea de drept a judecăţii recursului, faţă de constatarea intervenirii decesului intimatei C. şi declaraţiei apelantului-pârât că nu poate indica moştenitorii părţii intimate, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context, se constată că cererea privind repunerea procesului pe rol, depusă de apelant la 07.12.2023, nu a avut ca efect întreruperea termenului de perimare.

Pentru a putea produce efect întreruptiv, era necesar ca aceasta să îndeplinească cerinţele prevăzute de lege pentru întocmirea sa valabilă, inclusiv, pe cea privitoare la dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Aşa fiind, chiar dacă această cerere a fost depusă înainte de împlinirea termenului de perimare, în condiţiile în care aceasta a fost anulată ca netimbrată la termenul din 01.02.2024, instanţa nu a mai putut-o valorifica în sensul producerii unui efect procedural.

În consecinţă, urmare a lipsei de diligenţă a părţii apelante-pârâte, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, din motive imputabile recurentului-pârât din prezenta cauză, în mod corect a constatat instanţa de apel că a intervenit perimarea apelului.

Deşi perimarea este reglementată de norme de ordine publică şi este o sancţiune procedurală ce operează de drept, aceasta trebuie pronunţată de instanţa de judecată, la cererea părţii interesate sau din oficiu.

În raport de dispoziţiile art. 420 alin. (1) Cod procedură, invocarea perimării sau a excepţiei de perimare, de regulă, este precedată de repunerea cauzei pe rol în vederea constatării perimării ori chiar în vederea continuării judecăţii.

Însă, dacă pricina a fost deja repusă pe rol urmare a cererii de reluare a judecăţii şi părţile au fost legal citate, aşa cum este situaţia şi în cauză, se va putea invoca excepţia de perimare, aşa cum prevede art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanţa fiind obligată să constate că termenul de perimare s-a împlinit. Aceasta deoarece, prin simpla împlinire a termenului legal de perimare, calea de atac se perimă, independent de data la care instanţa stabileşte termen pentru constatarea perimării.

De altfel, recurentul-pârât nici nu a invocat o vătămare suferită ca urmare a faptului că instanţa nu a dispus citarea părţilor pentru un alt termen la care să se discute excepţia perimării, mai ales în contextul în care nu a înţeles să critice şi soluţia de anulare a cererii de repunere a cauzei pe rol.

Cât priveşte pretinsa incidenţă a dispoziţiilor art. 416 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că introducerea succesorului uneia dintre părţi în cauză trebuia efectuată din oficiu, constată că este vădit nefondată. Cererea de redeschidere a judecăţii formulată de apelant, trebuia însoţită de dovezi relative la succesorul părţii decedate, iar dovada calităţii de succesor universal îi incumba părţii ce avea interes în continuarea procesului.

Înalta Curte reţine că părţilor le revine îndatorirea de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului şi de a urmări finalizarea acestuia, potrivit art. 10 din C. proc. civ., iar în măsura în care acestea nu respectă obligaţia de a-şi îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, legea prevede o serie de sancţiuni, printre care şi perimarea.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 154 din 1 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 154 din 1 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2024.