Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of Dâmbovița Court of Appeal for pension revision and damages claims against judicial bodies

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 29 iunie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., domiciliată în localitatea Călăraşi, judeţul Călăraşi, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Călăraşi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ("ÎCCJ") şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat obligarea pârâţilor Tribunalul Călăraşi şi ÎCCJ la eliberarea adeverinţei necesare pentru revizuirea pensiei de serviciu, în care să se menţioneze venitul brut neplafonat ce reprezintă baza de calcul a pensiei de serviciu, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, prin includerea în baza de calcul şi a drepturilor salariate calculate prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON, precum şi prin valorificarea coeficientului 19 de multiplicare, conform Anexei la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 13, fără plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din legea nr. 153/2017, (drepturi stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive) şi prin raportare la Ordinul nr. 959/1 din 12 aprilie 2023 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, adeverinţă care să o înlocuiască pe cea iniţială, şi obligarea pârâţilor la daune interese şi morale, rezultate din neexecutarea cu rea credinţă a hotărârilor judecătoreşti invocate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 303/2004, Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1275/2005, Deciziile nr. 23/2015, nr. 36/2018 şi nr. 24/2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, art. 278 raportat la art. 34 şi la art. 40 alin. (2) lit. h), art. 266 şi 269 Codul muncii.

La termenul de la 8 februarie 2024, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale raportat la obiectul acţiunii care vizează pretenţii de dreptul muncii, respectiv acordarea unor drepturi de natură salarială, şi împrejurarea că reclamanta este magistrat pensionar, raportat şi la dispoziţiile 127 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 91 din 8 februarie 2024, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

În esenţă, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că partea reclamanta, pensionar fost magistrat judecător în cadrul unui tribunal, a învestit instanţa cu soluţionarea unui litigiu de muncă, care potrivit dispoziţiilor art. 269 Codul muncii, este de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul. În opinia instanţei, prevederile art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, drept pentru care a trimis cauza spre soluţionare Tribunalului Călăraşi, reclamanta având domiciliul în localitatea Călăraşi.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia I civilă.

La termenul de la 12 septembrie 2024, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 645 din 26 septembrie 2024, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către instanţa supremă, în vederea soluţionării acestuia, şi a suspendat judecata cauzei.

În esenţă, Tribunalul Călăraşi a reţinut, faţă de dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. raportat la prevederile alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, că reclamanta în mod corect a sesizat Tribunalul Dâmboviţa din circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, această din urmă instanţă fiind învecinată cu Curtea de Apel Bucureşti (căreia îi este arondat pârâtul din prezenta cauză, Tribunalul Călăraşi).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă şi Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu judecarea unui litigiu de muncă, având ca obiect drepturi băneşti de natură salarială, solicitate de reclamantă, în calitate de fost judecător la Tribunalul Călăraşi, instanţă care deţine şi calitatea de pârât.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., dispoziţii legale care reglementează competenţa facultativă de soluţionare a litigiilor în care părţile sunt judecători sau instanţe de judecată, fie că au calitatea de reclamanţi sau de pârâţi.

În conformitate cu aceste dispoziţii legale, în cazul cererii introduse împotriva unui judecător şi care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau împotriva unei instanţe de judecată, competenţa de soluţionare aparţine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Astfel cum a statuat Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, competenţa facultativă are caracter de noutate în legislaţia procesual civilă, neregăsindu-se în C. proc. civ. din 1865. Prin reglementarea acesteia s-a urmărit crearea unui mecanism mai simplu, mai eficient şi mai energic decât cel al strămutării procesului civil (la care se putea apela în temeiul vechii reglementări), legea creând un drept al părţii de a proceda la alegerea unei alte instanţe pentru soluţionarea cauzei, fără să mai fie necesară sesizarea unei instanţe superioare spre a se pronunţa asupra cererii de strămutare. Prevederile art. 127 C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparţialitate şi de obiectivitate necesar soluţionării cauzelor în conformitate cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul părţii la "o instanţă independentă şi imparţială".

Prin dispozitivul aceleiaşi decizii a Curţii Constituţionale s-a stabilit că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, soluţie care a fost reflectată în alin. (2)1 al art. 127 din acelaşi cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

În prezenta cauză, în calitate de pârât a fost chemat Tribunalul Călăraşi, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, astfel că instanţa competentă să judece cauza se stabileşte în raport de noţiunea extinsă pe care Curtea Constituţională a dat-o sintagmei de judecător din art. 127 C. proc. civ., incluzând şi instanţa de judecată, în scopul asigurării imparţialităţii obiective.

În temeiul textelor de lege mai sus menţionate, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Dâmboviţa, instanţă judecătorească de acelaşi grad cu Tribunalul Călăraşi şi care se află în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată Curţii de Apel Bucureşti.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 octombrie 2024.