Negative jurisdictional conflict between labor and administrative courts over claims for retirement allowances denied by a government ordinance

Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la 13 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantele A. şi B., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Justiţiei, să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor lor legitime, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv suspendarea şi pentru anul 2022 a dreptului la acordarea a celor 7 indemnizaţii la pensionare şi recunoaşterea acestui drept doar în cazul decesului angajatului, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator de credite, să plătească reclamantelor cele 7 indemnizaţii prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reprezentând cele 7 indemnizaţii, calculate începând cu data de 1 ianuarie 2022 şi obligarea pârâţilor la asigurarea de fonduri pentru plata de îndată a acestor indemnizaţii în cuantumul ce se cuvenea fiecărei reclamante la data pensionării, sume care să fie actualizate cu indicele de inflaţie şi cu plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

De asemenea, reclamantele au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 130/2021 în raport cu dispoziţiile art. 44, art. 47, art. 115, art. 125, art. 14 din Constituţia României.

În drept, au indicat dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin sentinţa nr. 68 din 20 martie 2023 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Curţii de Apel Oradea, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, fiind declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Justiţiei, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

La primul termen de judecată de la 17 mai 2023, Curtea de Apel Timişoara a prorogat discutarea competenţei, având nevoie de lămuriri cu privire la instituţia obligată la plata indemnizaţiilor solicitate (aspect apreciat ca fiind important, potrivit art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., pentru stabilirea instanţei competente teritorial, în situaţia în care Curtea de Apel Timişoara, în cadrul căreia a funcţionat reclamanta până la data pensionării, ar fi fost chemată ca pârâtă).

La termenul de la 21 iunie 2023 cauza a fost disjunsă (în privinţa reclamantei B. formându-se un alt dosar). La acelaşi termen, chestiunea competenţei a fost prorogată din nou, pentru termenul de la 26 septembrie 2023, când instanţa a rămas în pronunţare pe excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara. Dat fiind că reclamanta nu a înţeles să facă precizări cu privire la cadrul procesual, nefiind chemată ca pârâtă instanţa în cadrul căreia a funcţionat reclamanta, instanţa nu a mai luat în examinare şi competenţa teritorială.

Prin sentinţa civilă nr. 498 din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Justiţiei, în favoarea completurilor specializate în soluţionarea cauzelor de litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civile a Tribunalului Timiş.

În esenţă, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a reţinut că demersul reclamantei are la bază un raport juridic de dreptul muncii deoarece aceasta a solicitat de la ordonatorul principal de credite recunoaşterea drepturilor reglementate de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care prevedeau, pentru judecătorii şi procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani, la data pensionării sau a eliberării din funcţie pentru alte motive neimputabile, dreptul la o indemnizaţie egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute. A mai reţinut că invocarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu transformă litigiul într-unul de contencios administrativ, cu atât mai mult cu cât nu se solicită despăgubiri de la Guvernul României, nici anularea unui act administrativ, nici obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, ci plata unor drepturi salariale, plătibile la momentul pensionării, actualizate cu indicele de inflaţie, şi a dobânzilor aferente. Curtea de Apel a constatat că este competent să soluţioneze cauza Tribunalul Timiş, secţia I civilă.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

La termenul de la 24 aprilie 2024, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă materială, pe care a admis-o prin sentinţa nr. 579 din aceeaşi dată, a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În esenţă, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a reţinut că, deşi finalitatea procesului o reprezintă plata unor drepturi salariale, reclamanta a solicitat, în principal, constatarea vătămării drepturilor sale printr-o ordonanţă de guvern. Faţă de dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a reţinut că litigiul este de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele învestite, respectiv Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Timiş, secţia I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Instanţa supremă reţine că reclamanta se consideră vătămată de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, pe care le consideră neconstituţionale, şi că şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. În conformitate cu alin. (5) al aceluiaşi text de lege, acţiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Aşadar, cererea cu soluţionarea căreia au fost învestite instanţele priveşte atragerea răspunderii pentru vătămarea produsă prin amânarea plăţii unor indemnizaţii, operată nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform art. 1 din acelaşi act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În consecinţă, în raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine că instanţa competentă material să soluţioneze cauza în fond este Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 octombrie 2024.