Competence conflict over administrative action for damages from government pension indexation ordinance versus social insurance jurisdiction

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.02.2023 pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei dacă nu interveneau modificărilor aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59-60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 la data deschiderii drepturilor de pensie - 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad; obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 la data deschiderii drepturilor de pensie - 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, art. 1 şi art. 2, conform gradului de colonel în rezervă, sume actualizate cu indicele de inflaţie, dacă este cazul, şi plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a invocat şi excepţia de neconstitutionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.

De asemenea, s-a solicitat instanţei să se aibă în vedere Decizia nr. 50 din 15.02.2022 a Curţii Constituţionale, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 73/1993, precum şi faptul că Guvernul are obligaţia să solicite avizul Consiliului Legislativ înainte să adopte o ordonanţă de urgenţă.

În drept au fost invocate prevederile art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin sentinţa civilă nr. 208/2023/CAF din 12 mai 2023, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea soluţiei, instanţa a statuat că obiectul litigiului este reprezentat de cererea reclamantului de acordare de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de dispoziţiile art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin acţiune fiind invocată şi excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi.

De asemenea, s-a constat că prin acţiune au fost invocate prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, reclamantul susţinând vătămarea drepturilor sale de pensie.

Tribunalul Giurgiu, având în vedere voinţa părţii, a reţinut că obiectul principal al acţiunii este solicitarea de acordare a despăgubirilor ca urmare a efectelor produse de ordonanţa de guvern, reclamantul urmărind anularea parţială a unui act administrativ emis de Guvernul României.

Prin urmare, instanţa a statuat că litigiul dedus judecăţii are natura unuia de contencios administrativ, iar competenţa materială de soluţionare trebuie stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar cea teritorială în funcţie de prevederile art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel de la domiciliul reclamantului.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1259 din 18.09.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu - Complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că acţiunea dedusă judecăţii priveşte un raport juridic de dreptul asigurărilor sociale ce vizează dreptul la pensie al reclamantului.

Prin raportare la dispoziţiile art. 100, art. 101 şi art. 102 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, pe care le-a evocat, Curtea a constatat că legiuitorul a stabilit că litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii militare de stat se soluţionează în primă instanţă de către tribunalele în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.

De asemenea, a considerat că invocarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de contencios administrativ, câtă vreme reclamantul, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a invocat un raport ce ţine de domeniul pensiilor şi asigurărilor sociale şi nu un raport de drept administrativ.

Curtea a mai avut în vedere şi cadrul procesual definit de reclamant, care chemat în judecată nu doar Guvernul României, în calitatea sa de emitent al ordonanţei de urgenţă pretins neconstituţională, ci şi pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituţie responsabilă de stabilirea şi plata pensiei reclamantului.

3. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă sub nr. x/2023*, iar prin sentinţa civilă nr. 181/2024 LM/AS pronunţată la 24 aprilie 2024, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, sens în care a dispus suspendarea cauzei.

În motivare, tribunalul a reţinut, în esenţă, că temeiul juridic al acţiunii este reprezentat de prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, fiind de competenţa instanţei de contencios administrativ, competenţă care este atrasă de caracterul de act administrativ al ordonanţei de urgenţă a Guvernului, autoritate centrală care are calitatea de pârâtă în cauză.

Stabilind că litigiul nu este unul în materia asigurărilor sociale şi ţinând cont de prevederile art. 10 alin. (1) şi alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004, tribunalul a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 3 iulie 2024, sub acelaşi număr.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamant, Înalta Curte constată că acţiunea dedusă judecăţii vizează, pe de o parte, atragerea răspunderii Guvernului pentru vătămarea aplicării prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale şi pe care le consideră neconstituţionale, şi, pe de altă parte, obligarea pârâtei Casa de Pensii la achitarea integrală a sumelor pe care le-a reţinut din pensie.

Aşadar, reclamantul pune în discuţie repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepţiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecinţă a unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel cum reclamantul a indicat în mod expres în petitul acţiunii.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă; potrivit alin. (5) al aceluiaşi text de lege, acţiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Raportat la faptul că temeiul legal aplicabil acţiunii se regăseşte în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi având în vedere finalitatea demersului judiciar, precum şi faptul că se contestă o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern, respectiv o măsură fiscală, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În raport cu aceste considerente şi având în vedere că se invocă o vătămare produsă printr-o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern - autoritate publică centrală, competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.

În ce priveşte capătul de cerere care are ca obiect restituirea sumelor rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei, caracterul lui accesoriu rezultă cu evidenţă din faptul că modul de soluţionare depinde de soluţia ce se va da asupra capătului principal de cerere, astfel că Înalta Curte va conferi aplicabilitate prevederilor art. 123 alin. (1) - (2) din C. proc. civ., conform cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, respectivele dispoziţii aplicându-se şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat.

Întrucât, în cauză, aşa cum anterior s-a fost statuat, competentă material a soluţiona capătul principal de cerere este instanţa de contencios administrativ, secţia de contencios administrativ a curţii de apel, aceasta instanţă este, potrivit art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competentă material să soluţioneze şi capetele accesorii de cerere.

Pe cale de consecinţă, reţinând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza, în primă instanţă, este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2024.