Labor conflict jurisdiction: claimant's choice between domicile and workplace under Art. 269 Labor Code

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.09.2023 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Unitatea Militară 02286 Bascov a solicitat obligarea pârâtului la achitarea sumelor de bani aferente orelor lucrate suplimentar lunar, în ultimii trei ani anterior introducerii acţiunii, sume actualizate cu indicele de inflaţie la care să se adauge dobânda legală. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 874/2024 din 14.03.2024 Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Olt.

În motivarea soluţiei, tribunalul a statuat că, potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii, soluţionarea conflictelor de muncă se realizează de către instanţa competentă în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Având în vedere că reclamantul are domiciul în judeţul Olt, cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului Olt.

2. La rândul său, prin sentinţa nr. 376/2024 din 30 mai 2024, Tribunalul Olt, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia, fiind suspendată judecata cauzei în acest sens.

În argumentarea soluţiei, tribunalul a reţinut că din interpretarea sistematică a prevederilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, aşa cum a fost modificat prin Ordonanţă de urgenţă nr. 42/2023, şi art. 116 C. proc. civ., în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competenţa teritorială este una alternativă (fie cea de la locul unde îşi are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

A constatat instanţa că, la data sesizării Tribunalului Argeş, deşi domiciliul reclamantului era în judeţul Olt, locul de derulare a raporturilor de muncă se afla în localitatea Bascov, judeţul Argeş.

Asfel, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Argeş, reclamantul şi-a exercitat dreptul de opţiune conform art. 116 C. proc. civ. şi a învestit în mod legal instanţa, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 21.06.2024, sub numărul x/2023.

Înalta Curte, constatând că, în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Litigiul are ca obiect cererea reclamantului A. de obligare a pârâtului Ministerul Apărării Naţionale - Unitatea Militară 02286 Bascov la plata sumelor de bani aferente orelor lucrate suplimentar în ultimii 3 ani anterior introducerii acţiunii.

Raportat la obiectul litigiului, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării instanţei - 20.09.2023, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Aşadar, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competenţa teritorială este alternativă, dând posibilitatea reclamantului de a alege dintre instanţele deopotrivă competente, respectiv cea de la locul unde îşi are domiciliul, reşedinţa ori sediul sau cea de la locul de muncă.

Este de subliniat că, în cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ., iar, odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii se stabileşte în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Reclamantul A., în conformitate cu art. 269 alin. (2) din Codul muncii, a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Argeş, instanţă în a cărei rază teritorială se află locul său de muncă, sediul unităţii militare la care este angajat aflându-se în localitatea Bascov.

Prin urmare, reclamantul şi-a manifestat opţiunea de a învesti tribunalul de la locul său de muncă.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că sesizarea primei instanţe s-a efectuat cu respectarea prevederilor art. 269 din Codul muncii, Tribunalului Argeş revenindu-i competenţa de judecare a cauzei.

Pentru considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2024.