Salary discrimination claim by IT court staff assigned to Ialomița Tribunal; 5% court allowance wage differences ordered heard there.

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.09.2023 pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă, sub nr. x/2023, reclamanta A., specialist IT, personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Dolj, a chemat în judecată pârâţii Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Dolj, cu citarea în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând: (1) recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial începând cu 03.10.2018, fiind specialist IT, personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Dolj în raport cu specialiştii IT din cadrul Înaltei Curţi de Caşąţie şi Justiţie, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Galaţi, personal ce beneficiază de majorareą salariului de bază cu sporul de instanţă, această majorare nefiind aplicată şi specialiştilor IT din cadrul Tribunalului Dolj; (2) uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept începând cu data de 23.07.2018 în ceea ce priveşte calcularea drepturilor salariale în baza Legii nr. 153/2017, prin aplicarea majorării salariului de bază în procent de 5% reprezentând sporul de instanţă; (3) repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâtei până la data încetării stării de discriminare constând în plata diferenţei dintre suma care i s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să i se plătească conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a majorării salariului de bază (sporul de instanţă în cuantum de 5%), astfel cum a fost stabilit de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Galaţi; (4) obligarea pârâţilor Curtea de Apel Craiova, respectiv Tribunalul Dolj la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 03.10.2018 - viitor; (5) actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să îi fie achitate (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 3, art. 4, art. 6, art. 10, art. 17 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, Anexa V la Legea nr. 153/2017, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, Legea nr. 304/2004, art. 5, art. 159, art. 166 Codul muncii, art. 2523, art. 1535 C. civ., art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa civilă nr. 239 F din 18.03.2024 Tribunalul Ialomiţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivarea soluţiei, tribunalul a statuat că litigiul are ca obiect soluţionarea unei acţiuni privind acordarea de drepturi salariale, încadrându-se în noţiunea de conflict de muncă, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

De asemenea, instanţa a apreciat că, faţă de calitatea reclamantei, respectiv cea de specialist IT în cadrul Tribunalului Dolj, prevederile art. 127 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea reglementează doar situaţia judecătorilor, procurorilor, asistenţilor judiciari sau grefierilor.

Totodată, ţinând cont de decizia nr. 290/26.04.2018 a Curţii Constituţionale, Tribunalul Ialomiţa a apreciat că nici dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) nu sunt incidente în cauză.

2. La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 1518/2024 din 5 iunie 2024, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia, fiind suspendată judecata cauzei în acest sens.

În argumentarea soluţiei, tribunalul a constatat că reclamanta a înţeles să învestească Tribunalul Ialomiţa cu soluţionarea cererii, fără a mai putea reveni asupra opţiunii sale. Astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor legale speciale, derogatorii de la normele de drept comun, în temeiul legal oferit de art. 127 C. proc. civ. coroborat cu considerentele Deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, dar şi în baza principiului disponibilităţii consacrat de art. 9 C. proc. civ.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 02.09.2024, sub numărul x/2023.

Înalta Curte, constatând că, în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că reclamanta A., specialist IT - personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Tribunalului Dolj, a învestit Tribunalul Ialomiţa cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâţi fiind Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova.

Cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, potrivit textului de lege, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar, conform art. 127 alin. (3) C. proc. civ., "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Prin raportare la aceste norme legale, instanţa supremă constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., care se aplică numai în cazul cererilor introduse de judecători, procurori, asistenţi judiciari şi grefieri, enumerarea prevăzută de aceste norme fiind limitativă.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

De asemenea, art. 127 alin. (21) din acelaşi cod statuează că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova sunt chemate în judecată în calitate de pârâte, devin incidente dispoziţiile referitoare la competenţa facultativă prevăzută de textul art. 127 alin. (2) raportat la art. 127 alin. (21) din C. proc. civ., care vizează şi ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Aşadar, în cazul cererii introduse împotriva unei instanţe de judecată care ar fi de competenţa respectivei instanţe, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Exprimând această opţiune, reclamanta a sesizat Tribunalul Ialomiţa, ca instanţă judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, neînţelegând, aşadar, să sesizeze însăşi instanţa competentă, respectiv Tribunalul Dolj, în raport cu domiciliul şi locul de muncă al reclamantei.

Reţinând, totodată, incidenţa prevederilor art. 116 din C. proc. civ. potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, ceea ce presupune că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente, se constată, aşadar, că, prin înregistrarea iniţială a acţiunii pe rolul Tribunalului Ialomiţa, reclamanta şi-a exercitat dreptul de opţiune între două instanţe deopotrivă competente.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă, căruia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2024.