Conflict of territorial jurisdiction over consumer status of corporate administrator acting as guarantor and validity of forum selection clause
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice assigned jurisdiction to the Buftea Court to hear the case, ruling in favor of the plaintiff's position regarding venue. The dispute arose from a negative conflict of jurisdiction between the Buftea and Buzaei Courts, where the former initially declined competence by mischaracterizing the individual defendant as a consumer under agency contract guarantees, while the latter declined based on the validity of a contractual forum selection clause. The Supreme Court determined that the individual defendant acted as a company administrator in a commercial capacity, not as a consumer, thereby excluding the mandatory consumer protection rules that would have forced jurisdiction to the defendant's domicile. Instead, the Court upheld the forum selection clause pursuant to Article 126(1) of the Code of Civil Procedure, validating the parties' agreement to litigate at the plaintiff's headquarters, and ordered the file transferred to the Buftea Court for resolution.
Legislator headnote
AI generatedart. 194 C. proc. civ, art. 1538 C. civ, art. 121 C. proc. civ, art. 126 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000; Conflict of territorial jurisdiction over consumer status of corporate administrator acting as guarantor and validity of forum selection clause: În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 30, art. 192, art. 194 C. proc. civ., art. 1350, art. 1516, art. 1538 C. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia Civilă în data de 14.03.2023 sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele B. S.R.L. şi C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâtele la plata sumei de 6.320,88 RON, reprezentând încasări nepredate, la care se adaugă penalităţi de întârziere şi contravaloare echipamente.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 30, art. 192, art. 194 C. proc. civ., art. 1350, art. 1516, art. 1538 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 8746 pronunţată la 6 octombrie 2023, Judecătoria Buftea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
În considerentele hotărârii de declinare a competenţei s-a apreciat calitatea pârâtei C. de consumator în raport cu reclamanta, în baza art. 10.5 din Contractul de agenţie nr. x/05.11.2021, care nu reprezintă altceva decât un contract de fideiusiune.
Astfel, potrivit art. 121 C. proc. civ., instanţa a reţinut că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.
2. La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 1971 din 04 aprilie 2024, Judecătoria Buzău, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia, fiind suspendată judecat cauzei în acest sens.
În argumentarea soluţiei, s-a reţinut, în esenţă, că pârâta C., fidejusor în contractul de agenţie, nu este consumator, deoarece aceasta, în calitatea sa de administrator al societăţii B. S.R.L., a acţionat în contract în scopuri comerciale, garantând personal executarea obligaţiilor societăţii.
Prin urmare, a apreciat instanţa că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., competenţa fiind atrasă în raport cu prevederile art. 126 C. proc. civ. ce reglementează alegerea competenţei în pricinile privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună faţă de conţinutul clauzei aflate la pct. 15.5 din contractul de agenţie nr. x/17.05.2022.
3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 19.06.2024, sub numărul x/2023.
Înalta Curte, constatând că, în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:
Chestiunea litigioasă ce a generat conflictul negativ de competenţă vizează natura litigiului dedus judecăţii, care, potrivit celei de-a doua instanţe ce s-a declarat necompetentă, nu este una în materia protecţiei consumatorilor.
Litigiul are ca obiect cererea reclamantei A. S.R.L. de obligare a pârâtelor B. S.R.L. şi C. la plata sumei de 6.320,88 RON, reprezentând încasări nepredate, la care se adaugă penalităţi de întârziere şi contravaloarea echipamentelor, în temeiul contractului de agenţie nr. x/17.05.2022, în care pârâta C. are atât calitatea de fideiusor, cât şi calitatea de administrator al agentului, societatea B. S.R.L.
Reclamanta a susţinut că prin art. 10.5 din contract pârâta C., în calitate de fideiusor şi de administrator al societăţii B. S.R.L., şi-a asumat obligaţia de a garanta executarea integrală a oricărei şi tuturor datoriilor societăţii, inclusiv a accesoriilor obligaţiei principale, renunţând în mod expres la beneficiile de discuţiune şi diviziune.
Instanţa supremă formulează observaţia că pârâta C. a acţionat din perspectiva calităţii sale de administrator al societăţii garantate B. S.R.L., motiv pentru care nu poate fi reţinută calitatea de consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.
Dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.
Înalta Curte reţine că prin art. 15.5 din contract, părţile au reglementat o clauză atributivă de competenţă, convenind că litigiile decurgând din acesta vor fi deduse judecăţii instanţelor competente de la sediul organizatorului.
În speţă, organizatorul, reclamanta din prezenta cauză, societatea A. S.R.L. are sediul situat în oraşul Voluntari, aflându-se în raza de competenţă a Judecătoriei Buftea.
În aceste condiţii, sesizarea Judecătoriei Buftea a fost făcută în acord cu alegerea de competenţă a părţilor, stabilită prin clauza inserată la art. 15.5 din contractul de agenţie nr. x/17.05.2022, care derogă de la regula de drept comun, clauza atributivă stabilind o competenţă teritorială exclusivă, obligatorie în favoarea instanţei determinate de părţi.
Pe cale de consecinţă, date fiind prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia Civilă, căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2024.