Territorial jurisdiction for union-filed labor claims: competence tied to federation's seat rather than members' domicile or workplace.

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 03.11.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele şi pentru membrii de sindicat identificaţi şi enumeraţi în tabelele cu împuterniciri anexate acţiunii, în contradictoriu cu pârâtele Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Brăila a solicitat: (1) obligarea pârâtelor la încadrarea salariaţilor, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuţiilor din fişa postului presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate, control silvic şi cinegetic, exploatări forestiere, construcţii forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, în condiţii speciale de muncă, începând cu data de l6.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv; (2) obligarea pârâtei Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva (pentru salariatul ce ocupă funcţia de director al Direcţiei Silvice Bacău), respectiv a pârâtei R.N.P. - Romsilva - Direcţia Silvică Bacău (pentru ceilalţi salariaţi din cadrul unităţii) la încheierea actelor adiţionale la contractele individuale de muncă ale salariaţilor, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, în sensul modificării condiţiilor de muncă, din condiţii normale de muncă în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv; (3) obligarea pârâtelor la plata contribuţiei suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiţii speciale de muncă, pentru salariaţii având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit.

c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv şi în continuare, pe toată durata existenţei contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajaţi, în condiţii speciale de muncă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (1) - (4), (9), art. 15 lit. a) şi c), art. 17 din H.G. nr. 229/2009, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2) lit. a) - f), art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, modificată şi completată prin Legea nr. 234/2019, art. 40 alin. (2) lit. c), f), art. 41 alin. (1) şi alin. (3) lit. d), art. 229 alin. (4) şi art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii republicat, art. 28, art. 148 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social şi art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

La 15.12.2022, reclamanta a formulat cerere modificatoare a acţiunii, în sensul extinderii cadrului procesual activ prin introducerea unor noi membri de sindicat şi completării acţiunii cu un nou petit privind solicitarea de obligare a pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1422 pronunţată la 17 martie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

În considerentele hotărârii de declinare a competenţei s-a reţinut, în esenţă, că reclamanţii - persoane fizice, în numele cărora a fost formulată acţiunea, nu au calitatea de membri ai Federaţiei Sindicatelor din Silvicultură Silva, ci ai sindicatului afiliat la federaţie, doar acesta din urmă având posibilitatea de a reprezenta pe membrii săi în faţa instanţelor de judecată în baza art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.

În accepţiunea primei instanţe de conflict, împrejurarea că salariaţii în numele cărora a fost formulată acţiunea au înţeles să împuternicească în acest sens Federaţia, exclusiv în scopul atragerii competenţei Tribunalului Bucureşti, nu este de natură să conducă la o altfel de concluzie, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 care face referire expresă la membrii organizaţiei sindicale.

Potrivit instanţei, salariaţii nu au şi nu pot avea calitatea de "membri" ai Federaţiei, membri ai acesteia fiind sindicatele afiliate, iar nu salariaţii ce fac parte din aceste sindicate.

A mai reţinut tribunalul că membrii de sindicat ai Sindicatului Silva Bacău nu puteau împuternici decât acest sindicat cu formularea acţiunii, iar nu federaţia sindicală la care acesta este afiliat, în ce priveşte Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva nefiind incidente dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, această federaţie putând avea cel mult calitatea unui simplu mandatar, în temeiul art. 83 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele anterior expuse, dosarul a fost declinat spre soluţionare Tribunalului Bacău, pe raza căruia reclamanţii - persoane fizice au atât domiciliul legal, cât şi locul de muncă, precum şi pe raza căruia se află şi sediul sindicatului ai cărui membri sunt reclamanţii.

2. Prin sentinţa civilă nr. 488/2024 din 14 iunie 2024, Tribunalul Bacău, secţia I civilă şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi, în consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, s-a reţinut, în esenţă, că federaţiile, confederaţiile, uniunile sindicale, fiind forme de asociere a sindicatelor/organizaţiilor sindicale au aceleaşi drepturi ca ale sindicatelor/organizaţiilor sindicale care le compun, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, anume apărarea drepturilor şi intereselor salariaţilor, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu sau sector de activitate.

Astfel, având în vedere că sediul Federaţiei Sindicatelor din Silvicultură Silva se află în municipiul Bucureşti, instanţa a apreciat că revine Tribunalului Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 05.07.2024, sub numărul x/2022.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtelor Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Bacău la încadrarea membrilor de sindicat în condiţii speciale de muncă, încheierea unor acte adiţionale în acest sens şi plata contribuţiilor suplimentare de asigurări sociale, cerere formulată de Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele membrilor de sindicat identificaţi şi enumeraţi în tabelele cu împuterniciri anexate acţiunii.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă pendinte, instanţa supremă, în raport cu data introducerii acţiunii iniţiale, respectiv 03 noiembrie 2022, va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, în vigoare la data sesizării instanţei, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizaţiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federaţii sau confederaţii sindicale.

Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în determinarea competenţei teritoriale se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant.

Cât priveşte calitatea procesuală activă a federaţiilor, confederaţiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizaţiilor sindicale, Înalta Curte, pentru identitate de raţiune, conform principiului ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet, formulează observaţia că şi acestea au aceleaşi drepturi ca ale sindicatelor/organizaţiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv apărarea drepturilor şi intereselor salariaţilor, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu ori sector de activitate.

Faţă de împrejurarea că sediul Federaţiei Sindicatelor din Silvicultură Silva se află în municipiul Bucureşti, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.

Pentru considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2024.