Inadmissible cassation for factual re-evaluation and failure to substantiate violation of material law

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secţia Civilă la data de 03.10.2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B. S.R.L., C. S.R.L. şi D., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 3.442.610 RON, cu titlu de daune, sumă compusă din 1.071.840 RON, reprezentând contravaloarea tichetelor cadou acordate nelegal, pentru care se solicită răspunderea în solidar a pârâţilor B. S.R.L. şi D., din 2.370.770 RON, reprezentând contravaloarea produselor denumite generic "produse acordate în mod gratuit către consumatori", pentru care se solicită răspunderea în solidar a pârâtelor B. S.R.L. şi C. S.R.L. şi din 1.452.317 RON, reprezentând daune indirecte cauzate prin suportarea unor obligaţii bugetare suplimentare stabilite de organele de inspecţie fiscală din cauza cheltuielilor nedeductibile înregistrate în perioada 2014-2019 şi executării culpabile a contractului de comision încheiat între reclamantă şi pârâta C. S.R.L., pentru care se solicită, de asemenea, răspunderea în solidar a pârâtelor B. S.R.L. şi C. S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 438/2023 din 19.04.2023, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a respins excepţiile autorităţii de lucru judecat, a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, a prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară datei de 03.10.2016 ca lipsită de obiect şi a prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 03.10.2016-03.10.2019; a respins ca neîntemeiată acţiunea şi a obligat-o pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată, constând în sumele de 20.000 RON către pârâta B. S.R.L. şi câte 15.000 RON fiecăruia dintre pârâţii C. S.R.L. şi D..

Prin încheierea din 29.05.2023, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a îndreptat eroarea materială de calcul strecurată în considerentele sentinţei civile nr. 438/2023, în sensul menţionării corecte, respectiv obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, constând în sumele de 23.425 RON către pârâta B. S.R.L. şi câte 18.425 RON fiecăruia dintre pârâţii C. S.R.L. şi D..

Împotriva sentinţei şi încheieri, reclamanta a declarat apel, criticându-le pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 270/A/17.11.2023, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivare, recurenta a susţinut că instanţa de apel a aplicat în mod greşit art. 1349 C. civ., deoarece a judecat cauza prin prisma art. 998 şi art. 999 C. civ. din 1864, atât în ceea ce priveşte excluderea intereselor sale legitime, cât şi în privinţa recuperării integrale a prejudiciului, fără a conferi eficienţă art. 264 C. proc. civ.

Pornind de la această susţinere, în expunerea situaţiei de fapt, recurenta a arătat că fapta ilicită constă în faptul că cele două societăţi pârâte nu au distribuit tichetele cadou, aspect ce rezultă şi din cuprinsul actelor de control efectuate de A.N.A.F.; aceasta consideră că este inechitabil şi nelegal ca, în temeiul răspunderii contractuale, să fie obligată la plata unor sume de bani printr-o hotărâre judecătorească, însă când este vorba despre o răspundere delictuală axată pe un raport juridic contractual paralel, asumat de pârâte, nu se mai aplică aceleaşi principii, ci se respinge acţiunea în baza puterii de lucru judecat.

În continuare, a mai susţinut că primele două capete de cerere, deşi au o aparentă legătură, sunt autonome, fiind generate prin fapte ilicite distincte, cu prejudicii şi legături de cauzalitate diferite. A argumentat că anularea deciziei de impunere nr. x/28.06.2019 de către instanţele de contencios administrativ în dosarul nr. x/2020 şi renunţarea la cel de-al doilea capăt de cerere nu înseamnă că trebuia respinsă acţiunea în ceea ce priveşte primul petit.

Concluzionând, a susţinut că hotărârile pronunţate sunt nelegale, având în vedere că poziţia procesuală a pârâţilor a fost ignorată.

Cel de-al doilea motiv de recurs vizează aplicarea greşită a art. 431 C. proc. civ., în argumentarea căruia recurenta a afirmat că excepţia puterii de lucru judecat putea fi invocată doar cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, faţă de care renunţase, nu şi în raport cu primul capăt.

Totodată, a arătat că instanţa nu a indicat clar în ce măsură şi în legătură cu ce aspecte din hotărârea dată în contencios administrativ s-a invocat excepţia puterii de lucru judecat, ceea ce reprezintă o deficienţă a motivării hotărârii instanţei de fond.

În continuare, recurenta a prezentat pe larg aspecte legate de prejudiciul suferit, activitatea şi modul de operare a celor două societăţi pârâte, evidenţiind că instanţa de apel nu a dat eficienţă probelor administrate în apel şi că în dosarul purtat în contencios nu a fost discutată problema caracterului fictiv al distribuirii tichetelor cadou.

Astfel, în privinţa activităţii societăţilor C. S.R.L. şi B. S.R.L., recurenta a arătat că aceste două societăţi au susţinut că nu au fost implicate în distribuirea tichetelor cadou sau a produselor gratuite, iar instanţele au minimalizat activitatea efectivă a acestora în cadrul contractului de intermediere, tratând activitatea lor ca fiind una lipsită de importanţă şi redusă doar la înregistrarea în contabilitate a tichetelor, fără a detalia necesitatea şi utilitatea activităţii lor în contract.

Recurenta a menţionat că, deşi valoarea comisionului perceput de aceste firme era substanţială şi că activitatea lor prestată nu justifica onorariile încasate, acestea au introdus pe rolul instanţelor două cereri de chemare în judecată pentru sume importante, menţionând dosarul nr. x/2021 - pretenţii de 952.011 RON şi penalităţi şi dosarul nr. x/2022 - pretenţii de 361.875 RON, penalităţi şi alte daune.

În plus, recurenta a invocat faptul că instanţa a omis că obiectul său de activitate nu era distribuirea tichetelor, ci vânzarea produselor de tutun, distribuirea tichetelor fiind invenţia pârâtelor C. S.R.L. şi B. S.R.L., context în care a evidenţiat discrepanţele din raţionamentul instanţei de apel, care nu a acordat atenţia cuvenită probelor depuse, inclusiv facturile şi procesele-verbale emise de cele două firme.

În sprijinul celor afirmate, recurenta a detaliat schema de operare dintre pârâţi, subliniind relevanţa în cauză a art. 1.309 C. civ. în ceea ce îl priveşte D., precum şi faptul că au fost ignorate prevederile art. 802 şi art. 803 C. civ.; în acest sens, a arătat că tichetele de cadouri au fost distribuite în mod fraudulos, context în care a detaliat pe larg în ce constă culpa fiecărui pârât.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 10.05.2024, intimaţii-pârâţi au depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reţine următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci şi în situaţia în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie. Soluţia nulităţii la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În cauză, recurenta a indicat în mod expres motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Curtea de apel a dat eficienţă art. 431 alin. (2) C. proc. civ. şi efectului pozitiv al lucrului judecat conferit de sentinţa nr. 18/19.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă, reţinând că aspectul litigios referitor la veridicitatea distribuirii tichetelor cadou şi a produselor oferite gratuit clienţilor reclamantei a fost tranşat cu putere de lucru judecat şi, prin urmare, nu mai poate face obiectul unei noi analize judiciare în prezentul litigiu; în acest context, instanţa a înlăturat susţinerile reclamantei privind pretinsa încălcare de către pârâţi a obligaţiilor contractuale.

Aşadar, într-un prim considerent, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu cuprinde statuări în privinţa aplicării art. 1.349 C. civ. care să fie verificate prin prisma criticilor recurentei, context în care susţinerile recurentei sub acest aspect nu au fundament.

Totodată, instanţa supremă reţine că, sub pretextul unei interpretări şi aplicări greşite a art. 431 C. proc. civ., în esenţă, recurenta face trimitere la situaţia de fapt, schema de operare dintre pârâţi şi presupusul caracter fictiv al distribuirii tichetelor cadou; aceasta susţine că instanţa de apel nu a dat eficienţă probelor administrate în apel şi că, în dosarul purtat anterior în faţa instanţei de contencios administrativ, nu a fost discutată chestiunea supusă analizei în prezenta cauză, situaţie în care au fost expuse aspecte factuale.

Prin argumentele expuse în memoriul de recurs, autoarea căii de atac nu prezintă un raţionament care să invalideze aplicarea puterii de lucru judecat, reţinută de instanţa de apel; aceasta urmăreşte restabilirea stării de fapt şi o evaluare a probelor, scopul fiind acela de a demonstra prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei pârâţilor de a distribui efectiv către clienţi tichetele cadou şi produsele acordate gratuit. Aceasta ar presupune un control de fond, incompatibil cu examenul de legalitate pe care instanţa supremă îl poate desfăşura în această cale extraordinară de atac.

Faţă de considerentele anterior expuse, cum analiza criticilor invocate a condus la concluzia că niciuna dintre acestea nu poate fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2), cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul astfel declarat şi, întrucât recurenta-reclamantă a pierdut procesul, aceasta urmează să fie obligată, la cererea intimaţilor-pârâţi la plata sumei de 10.000 RON către fiecare din aceştia, cu titlu de cheltuieli de judecată, în baza art. 451, art. 452 şi 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 270/A/17.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C. S.R.L., B. S.R.L. şi D..

Obligă recurenta-reclamanta la plata sumelor de 10.000 RON către intimata-pârâtă C. S.R.L., de 10.000 RON către intimata-pârâtă B. S.R.L. şi de 10.000 RON către intimatul-pârât D., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2024.