Competence conflict between administrative and labor jurisdictions regarding university career promotion

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la 12.10.2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii nr. 40/11.07.2023 emisă de Senatul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" Bucureşti, prin care nu s-a aprobat raportul asupra examenului de promovare în cariera didactică universitară din 28.06.2023, organizat pentru postul de şef de lucrări universitar, poziţia 46, pentru Departamentul Sinteza Proiectării de Arhitectură şi s-a invalidat examenul pentru acest post şi obligarea Senatului Universităţii la emiterea unei noi hotărâri prin care să fie aprobat raportul respectiv, cu consecinţa validării examenului susţinut de reclamantă pentru acest post.

Prin încheierea din 02.11.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a aceluiaşi tribunal.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamanta, în calitate de cadru didactic angajat la universitatea pârâtă, a promovat o acţiune privind un drept rezultând din raporturile de muncă, iar prin raportare la dispoziţiile art. 536 şi ale art. 382 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ rezultă că aceasta nu are calitate de funcţionar public, împrejurarea care nu atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, ci a jurisdicţiei muncii.

La rândul său, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a pronunţat încheierea din 31.05.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal a aceluiaşi tribunal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, a avut în vedere că prezentul litigiu vizează analiza legalităţii unui act administrativ prin care s-a invalidat desfăşurarea unei proceduri de promovare în cariera didactică universitară, fiind incidente dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) şi ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, soluţionarea prezentei cereri fiind de competenţa instanţei de contencios administrativ iniţial învestite.

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea conflictului ivit între cele două secţii ale Tribunalului Bucureşti, din oficiu, în temeiul art. 131, raportat la art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a invocat excepţia necompetenţei sale materiale, asupra căreia reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I, coroborate cu cele ale art. 136 alin. (1) C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, dispoziţii aplicabile prin asemănare şi secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, ipoteză care se regăseşte în prezenta cauză, având în vedere că secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale ale Tribunalului Bucureşti s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, iar declinările de competenţă între acestea sunt reciproce.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte constată existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I coroborat cu art. 136 alin. (1) C. proc. civ., între cele două secţii specializate ale Tribunalului Bucureşti.

Potrivit prevederilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., "conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict", iar potrivit art. 136 alin. (2) din acelaşi cod, conflictul negativ de competenţă ivit între secţiile specializate ale aceleiaşi instanţe "se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul".

În cauză, conflictul negativ de competenţă s-a ivit înaintea secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti, astfel că instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a conflictului negativ de competenţă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă şi în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2024.