Jurisdictional conflict over choice of venue between employee domicile and workplace in individual labor disputes

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la 14.11.2022 sub nr. x/2022, reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi U. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să oblige pârâtul la recunoaşterea şi plata drepturilor salariale rezultate prin includerea unui spor de 25% în salariul de bază, începând cu 30.07.2020 la zi şi în continuare (iar pentru I. doar până la 09.11.2022, fiind eliberată din funcţie prin pensionare la 10.11.2022), plata diferenţelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat şi cele primite efectiv, de la 30.07.2020, data intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 151 din Legea nr. 153/2017 şi până la recunoaşterea drepturilor de către pârâţi (iar pentru I. doar până la 09.11.2022), plata sumelor actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală, calculată de la data exigibilităţii sumelor până la data plăţii efective a drepturilor salariale de mai sus.

Prin încheierea din 31.05.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a dispus disjungerea cererilor reclamanţilor care nu au domiciliul în Bucureşti şi crearea unor dosare separate, împrejurare în care, pe rolul aceleiaşi instanţe, a fost înregistrat dosarul nr. x/2023 privind pe reclamanta H..

Prin sentinţa civilă nr. 4767/04.10.2023 pronunţată în dosarul nou-creat, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi materiale procesuale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa - complet specializat conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamanta, în calitate de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, a promovat o acţiune având ca obiect "drepturi salariale", aşadar un litigiu de muncă, competenţa de soluţionare revenind, în temeiul art. 269 din Codul muncii, tribunalului de la domiciliul acesteia din judeţul Constanţa.

La rândul său, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 1325/19.04.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia specializată în soluţionarea conflictelor de muncă.

A stabilit că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii, privind coparticiparea procesuală activă, cu consecinţa prorogării competenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.

Astfel învestit, prin sentinţa civilă nr. 4670/18.06.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a avut în vedere împrejurarea că reclamanta a învestit instanţa cu un conflict de muncă, competenţa teritorială urmând a fi stabilită potrivit art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, în favoarea tribunalului de la domiciliul acesteia, din judeţul Constanţa sau de la locul său de muncă, din Bucureşti şi, întrucât cel de la domiciliu este primul învestit, va rămâne competent să judece cererea.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ., stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Sunt necontestate în cauză natura litigiului dedus judecăţii - conflict de muncă şi, în consecinţă, competenţa materială de primă instanţă a tribunalului.

Astfel, sub aspect teritorial, instanţa competentă urmează a se stabili potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, forma în vigoare la data învestirii instanţei, 14.11.2022, potrivit cărora "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul" şi ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, care stabilesc că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Normele de drept anterior evocate relevă faptul că reclamanta avea dreptul de a alege între două instanţe deopotrivă competente, respectiv cea de la domiciliul său şi cea a locului de muncă, iar demersul său judiciar a vizat, ca instanţă iniţial învestită, Tribunalul Bucureşti, căruia i-a adresat cererea de chemare în judecată formulată împreună cu ceilalţi reclamanţi, chiar dacă a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a de contencios administrativ şi fiscal, care s-a declarat competentă doar pentru reclamanţii având calitatea de funcţionari publici.

Prin urmare, opţiunea reclamantei H. de a sesiza Tribunalul Bucureşti conduce la concluzia că aceasta a ales, dintre cele două instanţe deopotrivă competente, pe cea în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea, în conformitate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, iar această alegere nu poate fi cenzurată.

Aşa fiind, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2024.