Flight-delay compensation claim assigned to Buftea Court as claimant's choice of forum prevails over Cluj-Napoca declination.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Buftea Court, ruling in favor of the claimant's chosen forum and against the Cluj-Napoca Court's declination. The dispute concerned a claim by an assignee for €1,232.33 in flight-delay compensation under EU Regulation 261/2004, arising from a Dortmund–Cluj-Napoca flight operated by the defendant's Romanian branch. The court held that under Article 7(5) of Regulation (EU) 1215/2012 and Article 1066(1) of the Civil Procedure Code, Romanian courts had jurisdiction via the defendant's secondary establishment in Otopeni (Buftea's circuit), and territorial competence was governed by domestic rules. Applying Article 113(1)(6) CPC, both the arrival place (Cluj-Napoca) and the defendant's branch seat (Buftea) were competent, but under Article 116 CPC the claimant's choice of Buftea was binding and irrevocable, and since the defendant never raised the exception, the court could not invoke it sua sponte due to its private nature (Articles 129(3), 130(3) CPC). The decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Flight-delay compensation claim assigned to Buftea Court as claimant's choice of forum prevails over Cluj-Napoca declination: The dispute concerned a claim by an assignee for €1,232.33 in flight-delay compensation under EU Regulation 261/2004, arising from a Dortmund–Cluj-Napoca flight operated by the defendant's Romanian branch. The court held that under Article 7(5) of Regulation (EU) 1215/2012 and Article 1066(1) of the Civil Procedure Code, Romanian courts had jurisdiction via the defendant's secondary establishment in Otopeni (Buftea's circuit), and territorial competence was governed by domestic rules. Applying Article 113(1)(6) CPC, both the arrival place (Cluj-Napoca) and the defendant's branch seat (Buftea) were competent, but under Article 116 CPC the claimant's choice of Buftea was binding and irrevocable, and since the defendant never raised the exception, the court could not invoke it sua sponte due to its private nature (Articles 129(3), 130(3) CPC). The decision is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for resolving the negative conflict of jurisdiction and designating the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia Civilă la 27.04.2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. - Sucursala Otopeni, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 1.232,33 RON, reprezentând compensaţie pentru întârzierea zborului, a dobânzii legale, calculată de la 20.07.2022 până la data plăţii efective şi a cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a arătat că a devenit titulara creanţei prin cesiune, de la Dna. C., pasager al zborului operat de pârâtă pe ruta Dortmund, Germania - Cluj-Napoca, România.
Prin sentinţa civilă nr. 11706/19.12.2023, Judecătoria Buftea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, potrivit biletului de transport aerian care întemeiază cererea de despăgubire, zborul operat de pârâtă a avut ca punct de plecare Dortmund, iar ca punct de sosire Cluj-Napoca. A mai arătat că cererea este întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi a evocat hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 09.07.2009 pronunţată în cauza C-204/08, Peter Rehder împotriva Air Baltic Corporation (ECLI:EU:C:2009:439), prin care s-a reţinut că art. 5 pct. 1 litera (b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensaţii întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinaţia într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv. A conchis că se instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 10561/CC/10.07.2024, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, a evocat dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi ale art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce reglementează regula generală privind competenţa teritorilă a instanţei de la sediul pârâtului, respectiv competenţa alternativă, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în favoarea instanţei locului de plecare sau de sosire. Totodată, a reţinut că în cauză competenţa este relativă, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa nu o putea invoca din oficiu. A mai menţionat că interpretarea dată în cauza C-204/08 de C.J.U.E. nu este incidentă în speţă, întrucât viza numai drepturile pasagerilor, iar nu ale cesionarului, ipoteză în care se află reclamanta, care a preluat creanţa prin cesiune.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:
Cauza are ca obiect cererea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtei B. - SUCURSALA OTOPENI, ambele părţi fiind societăţi străine având naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene, iar pârâta şi sedii secundare în România; reclamanta a sesizat instanţa judecătorească competentă teritorial pentru sediul secundar al pârâtei, Judecătoria Buftea.
Dezînvestindu-se în favoarea unei alte instanţe române, jurisdicţia sesizată de reclamantă a apreciat că, din perspectiva competenţei internaţionale, instanţele române sunt competente să soluţioneze cauza.
Această concluzie este confirmată de art. 7 pct. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, care stabilesc că:
"O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acţionată în justiţie într-un alt stat membru: (...) în privinţa unei contestaţii rezultate din activitatea unei sucursale, a unei agenţii sau a unei alte unităţi, în faţa instanţelor de la locul unde se află sucursala, agenţia sau unitatea în cauză".
În acelaşi sens este şi art. 1.066 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are (...) un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii".
În circumstanţele evocate, instanţa competentă se determină conform legii procesual-civile române, întrucât potrivit art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ., "Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale".
Aşa fiind, procedând la soluţionarea conflictului negativ de competenţă, instanţa supremă va verifica modul în care au fost respectate atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă.
Obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, în care competenţa teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ.
Pretenţia reclamantei priveşte activitatea unei sucursale situate în România a unei persoane juridice cu sediul într-un alt stat al Uniunii Europene; aceasta este situată în Otopeni, jud. Ilfov, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea.
Cererea derivă dintr-un contract de transport; este astfel atrasă incidenţa art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi act normativ, mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire. Din această perspectivă, competenţa ar fi putut reveni, ca instanţă română, Judecătoriei Cluj-Napoca.
Însă, în cauză, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamanta avea alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente şi a ales să sesizeze Judecătoria Buftea care, consecutiv exercitării acestei opţiuni, a devenit singura competentă să soluţioneze cererea, iar reclamanta nu mai poate reveni asupra alegerii făcute, după cum nici pârâtul şi nici instanţa, din oficiu, nu pot invoca, excepţia necompetenţei.
Distinct de cele menţionate anterior, chiar dacă reclamanta ar fi sesizat o instanţă necompetentă, prin raportare la art. 129 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) C. proc. civ., invocarea excepţiei se putea face doar de către pârât prin întâmpinare, potrivit art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, necompetenţa fiind de ordine privată. Or, în cauză, pârâta nu a transmis formularul de răspuns, conform art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ. şi nu a invocat o atare excepţie, circumstanţe ce au atras, de asemenea, consolidarea competenţei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2024.