Legislator Case Law & Legislation
DE FR IT EN
Analyze in Legislator
Decizia nr. 1648/2024 AI generated

Territorial jurisdiction in payment order proceedings: Private-order exception not invocable ex officio after defendant's failure to plead

Case Number Decizia nr. 1648/2024
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Roman Court, thereby ruling in favor of the original forum against the Alba Iulia Court's declination. The dispute involved a parish plaintiff seeking 137,900 RON from a defendant for pilgrimage organization costs under a payment order procedure; the Roman Court initially declined territorial jurisdiction as a matter of public order, while the Alba Iulia Court, finding the issue to be of private order, declined because the defendant had not raised the exception in their mandatory answer. Relying on Articles 1,016 and 107 of the Civil Procedure Code, the High Court determined that territorial jurisdiction in payment order cases follows the general rule for the subject matter and is a matter of private interest under Article 130(3), meaning the exception must be raised by the defendant and cannot be invoked ex officio by the court. Because the defendant failed to raise the jurisdictional objection in the mandatory answer, the Roman Court was barred from self-declining jurisdiction, and the High Court definitively restored its competence to hear the case.

Legislator headnote

AI generated

art. 174 C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Territorial jurisdiction in payment order proceedings: Private-order exception not invocable ex officio after defendant's failure to plead: The dispute involved a parish plaintiff seeking 137,900 RON from a defendant for pilgrimage organization costs under a payment order procedure; the Roman Court initially declined territorial jurisdiction as a matter of public order, while the Alba Iulia Court, finding the issue to be of private order, declined because the defendant had not raised the exception in their mandatory answer. Relying on Articles 1,016 and 107 of the Civil Procedure Code, the High Court determined that territorial jurisdiction in payment order cases follows the general rule for the subject matter and is a matter of private interest under Article 130(3), meaning the exception must be raised by the defendant and cannot be invoked ex officio by the court. Because the defendant failed to raise the jurisdictional objection in the mandatory answer, the Roman Court was barred from self-declining jurisdiction, and the High Court definitively restored its competence to hear the case.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction payment order enforcement proceedings article of civil procedure Roman law

Cited Legislation

AI generated
art. 174 C. proc. civ
Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut că, în temeiul art. 174 C. proc. civ., încălcarea normelor de drept privind competenţa instanţei atrage sancţiunea nulităţii, iar în cauză, necompetenţa teritorială poate fi invocată de către instanţă.
art. 130 alin. (3) C. proc. civ
stabileşte termene şi condiţii de invocare a necompetenţei materiale şi teritoriale de ordine publică şi de ordine privată; astfel, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
art. 135 C. proc. civ
civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ.
art. 135 alin. (4) C. proc. civ
Procedural rule applied in the dispositive to establish the competence for solving the cause in favor of the Roman Court.
AI generated
Decizia nr. 750/2017
Territorial jurisdiction in payment summons: prohibition of ex officio invocation of private-order jurisdictional deficiency
Decizia nr. 2493/2022
Payment order jurisdiction conflict: private-order territorial incompetence and mandatory objection by defendant
Decizia nr. 91/2020
Territorial jurisdiction of private order: prohibition on court's ex officio raising of exception and waiver by failure to object
Decizia nr. 448/2020
Territorial competence in payment order proceedings: relative nature of consumer jurisdiction and inability of court to invoke private-order incompetence ex officio
Decizia nr. 1819/2018
Payment order territorial competence: failure to timely invoke jurisdiction exception cures contractual clause

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Procedural rule applied in the dispositive to establish the competence for solving the cause in favor of the Roman Court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman la 05.12.2022, reclamanta PAROHIA ROMANO-CATOLICĂ ISUS BUNUL PĂSTOR a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 137.900 RON, echivalentul a 28.000 euro, reprezentând costuri organizare pelerinaj, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2725/27.12.2023, Judecătoria Roman a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut că, în temeiul art. 174 C. proc. civ., încălcarea normelor de drept privind competenţa instanţei atrage sancţiunea nulităţii, iar în cauză, necompetenţa teritorială poate fi invocată de către instanţă. A stabilit că Judecătoria Alba Iulia este competentă să soluţioneze cererea, întrucât cauzele având ca obiect ordonanţă de plată se judecă de instanţa de la domiciliul pârâtului, iar în speţă, debitoarea are sediul în localitatea Alba Iulia.

Astfel învestită, Judecătoria Alba Iulia, secţia Civilă a pronunţat sentinţa nr. 1123/09.07.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării lui.

În motivarea acestei hotărâri, a reţinut, în temeiul dispoziţiilor art. 1.016 şi ale 107 alin. (1) C. proc. civ., incidenţa regulii generale în materia competenţei teritoriale, aceea a instanţei sediului pârâtului, precum şi faptul că această necompetenţa este de ordine privată, astfel că, prin prisma prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu putea fi invocată din oficiu de instanţă, ci doar de către pârât prin întâmpinare.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1.016 C. proc. civ., cererea privind emiterea ordonanţei de plată se introduce la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Aşadar, pentru determinarea competenţei teritoriale în cauză, sunt aplicabile regulile de drept comun prevăzute de art. 107 şi următoarele din C. proc. civ., normele incidente fiind de ordine privată, potrivit art. 129 alin. (3) din acelaşi cod.

C. proc. civ. stabileşte termene şi condiţii de invocare a necompetenţei materiale şi teritoriale de ordine publică şi de ordine privată; astfel, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ. "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Aşadar, dacă excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată în condiţiile enunţate, competenţa de soluţionare a cauzei rămâne dobândită instanţei învestite de reclamant, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă, pe care instanţa nu are dreptul să o invoce din oficiu; aşadar, instanţa nu se mai poate dezînvesti chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

Potrivit art. 1.019 alin. (3) C. proc. civ., în procedura ordonanţei de plată, întâmpinarea este obligatorie, însă, în prezenta cauză, din actele dosarului rezultă că pârâta, deşi a depus întâmpinare, nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în cuprinsul acesteia şi nici la primul termen de judecată la care a fost legal citată.

În aceste condiţii, prin prisma dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nici Judecătoria Roman nu putea invoca, din oficiu, necompetenţa teritorială şi nu se mai putea dezînvesti.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2024.