Negative jurisdictional conflict over contractual claims of a bankrupt entity: exclusion of insolvency judge-syndic competence and assignment to common-law court based on value threshold and alternative territorial jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Shimleu Silvaniei Court, ordering the defendants to pay the plaintiff. The dispute arose when a company in bankruptcy sued another entity for approximately 49,157 RON in unpaid contract goods, prompting the initial Tribunal to decline material jurisdiction as the claim was not part of the insolvency proceedings, and the subsequent lower court to reject the case based on procedural errors and alleged special jurisdiction rules. The High Court determined that the action was a standard contractual claim falling under common law jurisdiction, not subject to the special jurisdiction of the insolvency judge-syndic, and established that material competence lay with the lower court based on the value threshold under Article 94 of the Code of Civil Procedure. Regarding territorial competence, the Court applied the general rule and alternative jurisdiction provisions of Articles 107 and 113 of the Code of Civil Procedure, noting that while the plaintiff initially filed at the wrong lower court, the conflict resolution power under Article 135 allowed the Court to designate the competent Shimleu Silvaniei Court located in the plaintiff's county.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 C. proc. civ, art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 45 din Legea nr. 85/2014, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict over contractual claims of a bankrupt entity: exclusion of insolvency judge-syndic competence and assignment to common-law court based on value threshold and alternative territorial jurisdiction: Cererea reclamantei, societate în faliment, are ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii produselor cumpărate de la reclamantă, aşadar reprezintă o acţiune în pretenţii promovată pe calea dreptului comun, care nu poate fi formulată în procedura insolvenţei şi nici dedusă judecăţii judecătorului-sindic, întrucât aceasta excedează sferei atribuţiilor acestuia, limitată la cereri cu caracter judiciar aferente procedurii, în condiţiile art. 41 şi art. 45 din Legea nr. 85/2014, iar competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de drept comun şi urmează a fi stabilită conform C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la 08.02.2024, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 49.157,57 RON şi a cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea civilă nr. 121/19.02.2024, Tribunalul Sălaj - judecătorul-sindic a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut că cererea reclamantei nu priveşte procedura insolvenţei, astfel încât să atragă competenţa judecătorului-sindic, ci are ca obiect pretenţii izvorâte din raporturile contractuale ale părţilor, astfel că instanţa competentă teritorial se va determina conform regulii generale instituite de art. 107 C. proc. civ. Sub aspect material, având în vedere criteriul valorii obiectului cererii, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., a stabilit competenţa judecătoriei.
Astfel învestită, Judecătoria Satu Mare, secţia Civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 3085/04.07.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării lui.
În motivarea acestei hotărâri, a reţinut că societatea creditoare se află în procedura falimentului, împrejurare care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 8 alin. (1)-(3) din Legea nr. 85/2014, în aplicarea cărora competenţa soluţionării prezentei cauzei revine tribunalului de la sediul debitoarei, în speţă societatea reclamantă. Totodată, a arătat că instanţa iniţial învestită nu a soluţionat corect, sub aspect procedural, excepţia necompetenţei sale, întrucât a invocat-o şi soluţionat-o în etapa de regularizare a cererii de chemare judecată, fără citarea părţilor, conform art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., o astfel de hotărâre fiind fără efect, astfel că tribunalul a rămas competent să soluţioneze cauza.
Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Şimleul Silvaniei, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, se impune stabilirea naturii litigiului dedus judecăţii şi, ulterior, întrucât s-a pus în discuţie competenţa specială a judecătorului-sindic, determinarea cu prioritate a competenţei materiale, iar subsecvent a celei teritoriale.
Cererea reclamantei, societate în faliment, are ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii produselor cumpărate de la reclamantă, aşadar reprezintă o acţiune în pretenţii promovată pe calea dreptului comun, care nu poate fi formulată în procedura insolvenţei şi nici dedusă judecăţii judecătorului-sindic, întrucât aceasta excedează sferei atribuţiilor acestuia, limitată la cereri cu caracter judiciar aferente procedurii, în condiţiile art. 41 şi art. 45 din Legea nr. 85/2014, iar competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de drept comun şi urmează a fi stabilită conform C. proc. civ.
Astfel, competenţa materială va fi determinată prin aplicarea criteriului valorii obiectului cererii de chemare în judecată, pe temeiul dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă, în primă instanţă, orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitate părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.
Cum valoarea pretenţiilor reclamantei este sub pragul valoric anterior menţionat, competenţa de soluţionare a cererii deduse judecăţii aparţine judecătoriei.
Din perspectiva competenţei teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Totodată, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. consacră o competenţă teritorială alternativă în materia răspunderii contractuale, iar potrivit art. 116 din acelaşi cod, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
În cauză, reclamanta a ales să învestească instanţa de la sediul său care, consecutiv exercitării acestei opţiuni, devine singura competentă să soluţioneze cererea, iar reclamanta nu mai poate reveni asupra alegerii făcute, după cum nici pârâtul şi nici instanţa, din oficiu, nu pot invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
Însă, raportat la competenţa materială, asupra căreia s-a statuat anterior, având în vedere că sediul societăţii reclamante se află în localitatea Nuşfalău, judeţul Sălaj, instanţa competentă teritorial este Judecătoria Şimleul Silvaniei.
Înalta Curte subliniază că dispoziţiile art. 133 pct. 2 şi ale art. 135 C. proc. civ., expunând condiţiile conflictului de competenţă, nu restrâng dreptul instanţei de regulator de a identifica instanţa competentă şi nu exclud desemnarea unei terţe instanţe faţă de cele aflate în conflict, ca fiind competentă să judece cauza.
Aşadar, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Şimleul Silvaniei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Şimleul Silvaniei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2024.