Inadmissibility of appeal challenging final conviction for material error correction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the convicted individual’s appeal as inadmissible, upholding the Court of Appeal’s decision to correct a material error in the trial court’s original acquittal judgment, leaving the final conviction for robbery in complicity intact. The dispute concerned the correction of a clerical date error (April 17 vs. April 18, 2002) in the acquittal sentence, while the appellant argued that this correction should trigger an annulment of the prosecution’s prior successful appeal that had overturned the acquittal and established the conviction. The court ruled that the challenge to the conviction itself was no longer permissible as the criminal judgment had become final after two prior decisions confirmed it, and the material error correction did not affect the established guilt. The decisive legal basis was Article 385^1 of the Code of Criminal Procedure, which restricts appeals to decisions not previously challenged, and Article 385^15(1)(a), which provides for the dismissal of inadmissible appeals when the underlying final judgments remain undisturbed.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen, art. 71 C. pen, art. 195 C. proc. pen, art. 3851 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 385^15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Inadmissibility of appeal challenging final conviction for material error correction: The dispute concerned the correction of a clerical date error (April 17 vs. April 18, 2002) in the acquittal sentence, while the appellant argued that this correction should trigger an annulment of the prosecution’s prior successful appeal that had overturned the acquittal and established the conviction. The court ruled that the challenge to the conviction itself was no longer permissible as the criminal judgment had become final after two prior decisions confirmed it, and the material error correction did not affect the established guilt. The decisive legal basis was Article 385^1 of the Code of Criminal Procedure, which restricts appeals to decisions not previously challenged, and Article 385^15(1)(a), which provides for the dismissal of inadmissible appeals when the underlying final judgments remain undisturbed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive section for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Din actele dosarului, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, prin rechizitoriul din 22 mai 2002, trimite în judecată pe inculpatul M.P., pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2), art. 21 lit. a), b și c) C. pen.
Actul de învinuire reține, în esență, că, la 18 aprilie 2002, împreună cu alte două persoane, inculpatul a pătruns în locuința numitei V.D., de unde, cu ajutorul său, au fost sustrase, prin violență, mai multe bunuri.
Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 760 din 19 decembrie 2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., îl achită pe inculpat de orice penalitate.
Parchetul de pe lângă aceeași instanță declară apel.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 402 din 4 noiembrie 2003, admite apelul parchetului, casează sentința atacată și îl condamnă pe inculpatul M.P. la 5 ani de închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 lit. a) alin. (21) lit. a), b) și c), cu aplicarea art. 74, art. 76 și art. 71 C. pen.
Inculpatul declară recurs.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 2679 din 18 mai 2004, respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, pe care îl obligă la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Inculpatului i se deduce detenția preventivă, de la 27 aprilie până la 19 decembrie 2002.
Condamnatul cere să fie îndreptată eroarea materială, strecurată în considerentele sentinței penale nr. 760 din 19 decembrie 2002, unde s-a menționat că fapta ce i se impută a fost săvârșită la data de 17 aprilie 2002, deși acest eveniment a avut loc în ziua de 18 aprilie 2002.
Tribunalul Iași, prin încheierea din 27 octombrie 2004 (dosar nr. 7924/2002), respinge cererea condamnatului.
Condamnatul declară apel.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 410 din 23 noiembrie 2004, admite apelul, desființează încheierea atacată și, în baza art. 195 C. proc. pen., îndreaptă eroarea materială strecurată în considerentele sentinței penale nr. 760 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului Iași, în sensul că, la pag. 3-4 ale acestor considerente „se va trece, corect, data de 18 aprilie 2002, în loc de 17 aprilie 2002, cum, greșit, s-a trecut”.
Prin recursul de față, condamnatul critică decizia, reiterând că, dacă a admis cererea de îndreptare a erorii materiale în discuție, instanța de apel trebuia să „anuleze” apelul prin care parchetul critica sentința prin care el, M.P., fusese exonerat de răspundere penală.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs sentințele, deciziile și încheierile, altele decât cele invocate de recurent.
De altfel, eroarea materială, îndreptată, la cererea recurentului, nu pune în cauză existența faptei penale pentru care a fost condamnat, faptă stabilită, fără dubiu, prin două hotărâri judecătorești rămase definitive.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca inadmisibil, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.P. prin procurator M.P. împotriva deciziei penale nr. 410 din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2005.