Territorial jurisdiction for labor claims by prosecutor's office auxiliary staff: exclusion of Article 127 CPC and application of Article 269 Labor Code

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia Civilă la 19.06.2023, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să dispună:

- recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, pentru A., B., E. şi F., începând cu 09.04.2015, pentru C., începând cu 12.12.2016, pentru D., începând cu 14.11.2022 şi în continuare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006 publicată în Monitorul Oficial nr. 314/07.04.2006);

- recalcularea indemnizaţiilor brute lunare, cu acordarea la nivel maxim a sporurilor prevăzute de art. 4 şi art. 5 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, precum şi repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale privind diferenţa salarială dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, astfel: pentru A., B., E. şi F., începând cu 09.04.2015, pentru C., începând cu 12.12.2016 şi pentru D., începând cu 14.11.2022, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective, precum şi dobânda legală remuneratorie şi diferenţa dintre dobânda legală penalizatoare şi cea remuneratorie.

Prin sentinţa civilă nr. 12/10.01.2024, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a dispus disjungerea cererii formulate de către reclamanţii C. şi D. şi formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. x/2024, având aceiaşi pârâţi, cu excepţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Prin sentinţa civilă nr. 11/10.01.2024, pronunţată în dosarul disjuns, Tribunalul Mureş , secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că cererea formulată de reclamanţi, în calitate de specialişti IT, personal auxiliar în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, are natura unui conflict de muncă, iar dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt incidente, instanţa competentă urmând a fi stabilită în temeiul art. 269 din Codul muncii. De aceea, având în vedere că domiciliul şi locul de muncă al celor doi reclamanţi se află în judeţul Neamţ, competenţa revine Tribunalului Neamţ.

Astfel învestit, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ a pronunţat sentinţa civilă nr. 612/27.06.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut că reclamanţii fac parte din personalul auxiliar de specialitate al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, fiindu-le aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., întrucât prin decizia nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că specialiştii IT sunt asimilaţi grefierilor. În consecinţă, a apreciat că, întrucât îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, iar acest tribunal ar fi fost competent să soluţioneze acţiunea potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii, în mod corect au sesizat Tribunalul Mureş, instanţă de acelaşi grad situată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate. A mai reţinut, invocând o decizie din jurisprudenţa instanţei supreme, că disjungerea nu conduce la pierderea instanţei iniţial învestite, care rămâne competentă să soluţioneze şi cererea disjunsă, întrucât în cauză erau îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ., stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, pentru următoarele considerente:

Se reţine că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia Civilă, sub nr. x/2023, mai mulţi reclamanţi, printre care şi cei din prezenta cauză, au învestit instanţa cu soluţionarea unui conflict de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, forma în vigoare la data învestirii instanţei, 19.06.2023, cererile având ca obiect conflicte de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Reclamanţii din prezenta cauză au domiciliul şi locul de muncă în judeţul Neamţ.

Se reţine, de asemenea, că în temeiul dispoziţiilor art. 269 alin. (3) din Codul muncii, în caz de coparticipare procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Tribunalul Mureş , secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 12/10.01.2024, a disjuns judecata cererii formulate de cei doi reclamanţi domiciliaţi în judeţul Neamţ, măsura dispusă având caracter interlocutoriu, deci, opunându-se în cursul judecăţii şi fără posibilitatea de a fi reevaluată.

Astfel, s-a format dosarul nr. x/2024, având ca obiect acţiunea formulată de reclamanţii C. şi D., în care Tribunalul Mureş, secţia Civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 11/10.01.2024 prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

Deşi acţiunea introductivă avea ca obiect "plata unor drepturi salariale", în virtutea unor raporturi individuale de muncă ale reclamanţilor cu pârâţii, în cauză, instanţa de judecată a luat măsura disjungerii şi a constituit dosare separate tocmai pentru evaluarea competenţei, împrejurare care face să dispară legătura dintre aceştia, constând în finalitatea comună prefigurată, aceea de a atrage competenţa unei singure instanţe. De altfel, atât în dosarul iniţial, cât şi în dosarul disjuns, Tribunalul Mureş şi-a declinat competenţa în favoarea tribunalelor de la domiciliile reclamanţilor, respectiv Bacău şi Neamţ. Măsura disjungerii, astfel dispusă, împiedică aplicarea prorogării de competenţă, întrucât, în caz contrar, ar fi lipsită de efectele sale interlocutorii.

În concret, măsura disjungerii este o măsură administrativă ce a precedat dezînvestirea Tribunalului Mureş, neputând fi cenzurată de instanţa învestită cu prezentul conflict de competenţă.

În consecinţă, nu se poate considera că, în raport cu prevederile art. 296 alin. (3) din Codul muncii, Tribunalul Mureş este competent să judece cauza pentru reclamanţi, care au domiciliul în Judeţul Neamţ.

De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., întrucât reclamanţii nu au calitate de grefieri şi nici nu fac parte din categoriile speciale prevăzute expres de normele legale citate.

Totodată, acţiunea nu este formulată în contradictoriu cu o instanţă de judecată, ci cu unităţi de parchet, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, împrejurare care exclude incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

În consecinţă, instanţa competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii C. şi D., cu domiciliul şi locul de muncă în judeţul Neamţ, se va determina potrivit prevederilor art. 269 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2024.