Flight delay compensation: Negative jurisdiction conflict resolved in favor of plaintiff's chosen court
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Buftea District Court, ordering it to adjudicate the case definitively. The dispute involved a low-value claim for flight delay compensation based on Regulation (EC) 261/2004, where the plaintiff had acquired the claim via assignment and sued a foreign airline operating a flight into Cluj-Napoca; the Buftea Court initially declined jurisdiction arguing for exclusive territorial competence at the destination, while the Cluj-Napoca Court declined jurisdiction because the defendant had not properly raised the incompetence exception. The Court held that under Regulation (EU) 1215/2012 and Romanian procedural law, Romanian courts had international jurisdiction due to the defendant’s secondary branch in Romania, and territorial competence was determined by common rules for low-value claims plus specific transport contract rules allowing the plaintiff to choose between the place of departure/arrival or the defendant’s secondary branch location; since the plaintiff validly chose the Buftea Court and the defendant failed to raise the objection of lack of jurisdiction in its response, the initial court’s competence became consolidated, overriding any claim of exclusive destination-based jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 116 C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Flight delay compensation: Negative jurisdiction conflict resolved in favor of plaintiff's chosen court: În acelaşi sens este şi art. 1.066 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are (...) un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia Civilă la 14.09.2023, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 250 euro, reprezentând compensaţie pentru întârzierea zborului, a dobânzii legale, calculată începând cu data formulării acţiunii şi până la data plăţii efective şi a cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a arătat că a devenit titulara creanţei, prin achiziţia acesteia de la dl. C., în baza contractului de cesiune de creanţă nr. x/25.07.2023.
Prin sentinţa civilă nr. 2064/27.02.2024, Judecătoria Buftea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, potrivit biletului de transport aerian care întemeiază cererea de despăgubire, zborul operat de pârâtă a avut ca punct de plecare Milano, Italia, iar ca punct de sosire Cluj-Napoca, România. A mai arătat că cererea este întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi a evocat hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 09.07.2009 pronunţată în cauza C-204/08, Peter Rehder împotriva Air Baltic Corporation (ECLI:EU:C:2009:439), prin care s-a reţinut că art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensaţii întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinaţia într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv. A conchis că se instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 8340/CC/30.05.2024, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, potrivit art. 1.028 C. proc. civ., competenţa materială de a soluţiona cererea de valoare redusă aparţine judecătoriei, iar cea teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun; însă, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, legiuitorul a prevăzut o competenţă alternativă, în favoarea instanţei locului de plecare sau de sosire, alegerea aparţinând reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ. Totodată, a reţinut că, raportat la dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale conform cerinţelor impuse de această normă de drept, iar instanţa nu o putea invoca din oficiu, operând astfel prorogarea de competenţă în favoarea instanţei iniţial învestite. A mai menţionat că interpretarea dată în cauza C-204/08 de C.J.U.E. nu este incidentă în speţă, întrucât viza numai drepturile pasagerilor, iar nu ale cesionarului, ipoteză în care se află reclamanta, care a preluat creanţa prin cesiune.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:
Cauza are ca obiect cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., persoană juridică română, împotriva pârâtei B., societate străină având naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene şi un sediu secundar în România; reclamanta a sesizat instanţa judecătorească competentă teritorial pentru sediul secundar al pârâtei, Judecătoria Buftea.
Dezînvestindu-se în favoarea unei alte instanţe române, jurisdicţia sesizată de reclamantă a apreciat că, din perspectiva competenţei internaţionale, instanţele române sunt competente să soluţioneze cauza.
Această concluzie este confirmată de art. 7 pct. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, care stabilesc că:
"O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acţionată în justiţie într-un alt stat membru: (...) în privinţa unei contestaţii rezultate din activitatea unei sucursale, a unei agenţii sau a unei alte unităţi, în faţa instanţelor de la locul unde se află sucursala, agenţia sau unitatea în cauză".
În acelaşi sens este şi art. 1.066 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are (...) un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii".
În circumstanţele evocate, instanţa competentă se determină conform legii procesual-civile române, întrucât potrivit art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ., "Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale".
Aşa fiind, procedând la soluţionarea conflictului negativ de competenţă, instanţa supremă va verifica modul în care au fost respectate atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă.
Obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, în care competenţa teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ.
Pretenţia reclamantei priveşte activitatea unei sucursale situate în România a unei persoane juridice cu sediul într-un alt stat al Uniunii Europene; aceasta este situată în Otopeni, jud. Ilfov, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea.
Cererea derivă dintr-un contract de transport; este astfel atrasă incidenţa art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi act normativ, mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire. Din această perspectivă, competenţa ar fi putut reveni, ca instanţă română, Judecătoriei Cluj-Napoca.
Însă, în cauză, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamanta avea alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă competente şi a ales să sesizeze Judecătoria Buftea care, consecutiv exercitării acestei opţiuni, a devenit singura competentă să soluţioneze cererea, iar reclamanta nu mai poate reveni asupra alegerii făcute, după cum nici pârâtul şi nici instanţa, din oficiu, nu pot invoca excepţia necompetenţei.
Distinct de cele menţionate anterior, chiar dacă reclamanta ar fi sesizat o instanţă necompetentă, prin raportare la art. 129 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) C. proc. civ., invocarea excepţiei se putea face doar de către pârât prin întâmpinare, potrivit art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, necompetenţa fiind de ordine privată. Or, în cauză, pârâta nu a transmis formularul de răspuns, conform art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ. şi nu a invocat o atare excepţie, circumstanţe ce au atras, de asemenea, consolidarea competenţei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2024.