Competence for consumer real estate disputes: consolidation via accessory competence of incidental seizure measures

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la data de 07.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta SC. B. S.R.L. a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare al imobilului apartament 2 situat în Comuna Ştefăneştii de Jos, str. x, tarla x, parcela x, lot x, jud. Ilfov.

Prin sentinţa civilă nr. 1066/21.04.2023, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluţii a formulat apel reclamanta A., solicitând admiterea căii de atac cu consecinţa admiterii cererii.

Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-civilă.

Prin încheierea nr. 55/24.11.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat competenţa soluţionării apelului în favoarea Secţiilor a V-a şi a VI-a.

S-a reţinut, prin raportare la calitatea contractantului şi natura obligaţiei asumate, că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este un contract intervenit între un profesionist şi o persoană fizică, în cadrul exercitării de către profesionist a activităţii sale comerciale, pârâta fiind o societate comercială cu răspundere limitată care are ca obiect de activitate ducerea la îndeplinire a unui proiect imobiliar. Astfel, acest contract nu este un contract civil prin care o parte se obligă să înstrăineze un imobil, ci un contract comercial, prin care un profesionist s-a obligat nu doar să vândă, ci şi să construiască şi să înstrăineze un imobil.

Or, secţia nu are competenţă funcţională de soluţionare a litigiilor cu profesionişti, neavând niciun complet cu o astfel de specializare, această competenţă funcţională aparţinând secţiilor civile a V-a şi a VI - a ale Curţii de apel, în temeiul dispoziţiilor Hotărârilor nr. 654/2011 şi nr. 750/2011 ale secţiei pentru judecători a CSM, Hotărârii nr. 42/2011 a Colegiului Curţii de Apel Bucureşti şi Deciziei nr. 464/2011 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti, date în aplicarea inclusiv a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în forma modificată, hotărâri prin care s-a stabilit competenţa funcţională a celor două secţii menţionate, de soluţionare a litigiilor cu profesionişti, acestea fiind singurele secţii în cadrul cărora s-au constituit completele pentru rezolvarea acestui gen de cauze.

Împrejurarea că în primă instanţă cauza a fost soluţionată de Tribunalul Ilfov, nu este dirimantă, întrucât această instanţă menţionată nu are configurată funcţional o secţie specială separată care să judece litigiile cu profesionişti, ea judecând astfel de cauze în cadrul secţiei civile care înglobează şi rezolvarea acestor dosare care presupun o competenţă specială. Prezenta instanţă de apel are însă, configurate astfel de secţii separate.

La data de 13.03.2024, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2024.

Prin încheierea nr. 31 din 26 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale; a declinat competenţa de soluţionare a cererii de apel formulate de apelanta-reclamantă A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1066/21.04.2023, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2020, către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a; a constatat ivit conflictul de competenţă şi a suspendat judecata cauzei; totodată, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a pentru soluţionarea conflictului.

În fundamentarea acestei sentinţe, analizând excepţia necompetenţei funcţionale invocate din oficiu, instanţa de apel a reţinut următoarele considerente:

În cauză, alăturat cererii introductive s-a formulat şi o cerere incidentală prin care s-a solicitat instituirea sechestrului judiciar asupra bunului imobil pentru care se solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic. Această pretenţie, care a făcut obiectul dosarului ataşat nr. x/2020, a fost soluţionat de Tribunalul Ilfov şi, în calea de atac, de Curtea de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Natura litigiului atrage şi competenţa secţiei de litigii cu profesionişti. Însă, necompetenţa a fost invocată cu depăşirea termenului în care legea permite declinarea conform art. 131 din C. proc. civ., aceasta rămânând câştigată secţiei iniţial învestite.

Aceasta pentru că cererea de instituire a măsurii asigurătorii este una incidentală, devenind aplicabil art. 123 alin. (1) C. proc. civ. care stabileşte că competenţa cererii principale atrage şi competenţa în soluţionarea cererii incidentale. Analizându-se competenţa în soluţionarea cererii incidentale, aflate în calea de atac, apreciind că aceasta poate fi soluţionată de secţia a III-a civilă a Curţii de apel Bucureşti, această dezlegare are efecte şi în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare în calea de atac a cererii principale.

S-a arătat că, potrivit art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., în materia procedurii contencioase, judecătorul este obligat, din oficiu, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Şi la momentul soluţionării măsurii asigurătorii exista această obligaţie de verificare a competenţei (a se vedea în acest sens decizia nr. 27/2021 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Monitorul Oficial nr. 135/2022).

În primă instanţă ambele dosare au fost soluţionate de un complet cu plenitudine de competenţă în materie civilă. În calea de atac, soluţionând apelul împotriva măsurii asigurătorii, se analizează implicit şi competenţa de dezlegare a cauzei, chiar dacă nu există menţiuni exprese în cuprinsul actelor de procedură în acest sens. Se mai poate reţine că analizând competenţa sa, judecătorul nu analizează probleme de drept teoretice, pur ipotetice, ci drepturi concrete supuse judecăţii, cu propria conformaţie procesuală (cerere principală şi măsură asigurătorie).

Curtea de apel Bucureşti, secţia a III-a a soluţionat calea de atac formulată împotriva măsurii asigurătorii, apreciind existenţa competenţei. Or, la acest moment prin soluţionarea anterioară a căii de atac împotriva măsurii asigurătorii, competenţa s-a definitivat în favoarea secţiei a III-a şi în ceea ce priveşte soluţionarea căii de atac formulate împotriva soluţiei date fondului pretenţiilor.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (4) şi art. 136 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III - a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 136 C. proc. civ. se aplică dispoziţiile privind conflictul negativ de competenţă şi în situaţia în care două secţii specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect solicitarea reclamantei de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare autentic, cererea de chemare în judecată fiind soluţionată, în primă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 1066/21.04.2023 de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă; ulterior, cererea de apel formulată de reclamantă a fost înregistrată pe rolul secţiei a III-a Civile a Curţii de Apel Bucureşti, care, admiţând excepţia necompetenţei materiale procesuale, a declinat competenţa în favoarea Secţiilor a V-a şi a VI-a; secţia a V-a Civilă, care a primit cauza spre soluţionare, a declinat competenţa în favoarea primei instanţe învestite cu cererea de apel şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

De asemenea, Înalta Curte reţine că în faţa primei instanţe, în dosarul asociat nr. x/2020, s-a formulat şi o cerere privind instituirea unui sechestru judiciar asupra bunului imobil pentru care se solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, respinsă de către Tribunalul Ilfov, secţia Civilă prin încheierea nr. 422 din 06.09.2021. Împotriva acestei încheieri a formulat apel reclamanta, care a fost înregistrat pe rolul secţiei a III-a civile şi pentru cauze cu minori şi familie a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 1393A din 21.10.2021.

Astfel, se reţine că, întrucât cererea de instituire a sechestrului judiciar este una incidentală, sunt aplicabile dispoziţiile art. 123 alin. (1) Cod de procedură, competenţa cererii principale atrăgând şi competenţa în soluţionarea cererii incidentale. Analizându-se competenţa în soluţionarea cererii incidentale, aflate în calea de atac, apreciind că aceasta poate fi soluţionată de secţia a III-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti, se constată că această dezlegare are efecte şi în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare în calea de atac a cererii principale, aşa cum a reţinut cea de-a doua secţie învestită.

Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

La momentul soluţionării măsurii asigurătorii instanţa este obligată să îşi verifice competenţa potrivit dispoziţiilor generale şi, în consecinţă, putea să pronunţe o soluţie de declinare a competenţei, în acest sens fiind şi Decizia nr. 27/2021 dată de instanţa supremă într-un recurs în interesul legii.

Întrucât nu a fost invocată excepţia de necompetenţă materială procesuală în cauza privind instituirea sechestrului judiciar în faţa instanţei de apel, competenţa de soluţionare a apelului vizând cererea principală s-a consolidat în favoarea secţia a III-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti, aceasta rămânând câştigată secţiei iniţial învestite.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III - a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III- a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2024.