Territorial jurisdiction for assigned air passenger compensation claims: exclusion of consumer-specific exclusive jurisdiction and application of branch office venue rules.

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 16.03.2023 sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B. - SUCURSALA OTOPENI, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei în cuantum de 400 euro, echivalent în RON, şi la plata dobânzii legale penalizatoare, aferente debitului principal, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1026-1033 C. proc. civ., art. 5-7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004, art. 1522 şi art. 1566-1586 C. civ., Regulamentul nr. 1215/2012.

Pârâta nu a depus întâmpinare, deşi a fost legal citată în acest sens.

Prin sentinţa civilă nr. 8367 pronunţată la 28 septembrie 2023, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Bacău.

În considerentele hotărârii s-a reţinut, în esenţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 1081 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., art. 1072 alin. (1) C. proc. civ., art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, respectiv art. 7 pct. 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, că în în cauză este vorba despre o competenţă teritorială exclusivă.

Potrivit instanţei, serviciile au fost prestate de pârâtă în Bacău, pasagerul trebuind a se îmbarca într-un avion care a decolat de pe Aeroportul Bacău, loc care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Bacău.

Aplicarea acestor dispoziţii legale în vederea determinării instanţei competente să judece cauza a fost reţinută şi de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Hotărârea din data de 07.03.2018, pronunţată în cauzele conexate C-274/16, C-447-16 şi C-448/16.

Prin urmare, s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei Bacău, instanţa locului de plecare a avionului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub acelaşi număr de dosar, iar prin sentinţa civilă nr. 639 din 2 februarie 2024, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către instanţă, din oficiu, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, şi, în consecinţă, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, a constatat că prezenta cauză are ca obiect pretenţii formulate pe calea unei cereri de valoare redusă unde, niciuna dintre părţi nu deţine calitatea de consumator, calitatea procesuală a reclamantului fiind justificată de o prealabilă cesiune de creanţă intervenită cu persoana fizică, pasager al zborului W63931/19.08.2022, pe ruta Bacău - Charleroi.

În ceea ce priveşte pârâtul s-a constatat că acesta este o entitate fără personalitate juridică, cu sediul social în România, cu atribute de identificare atribuite de către instanţele române.

În contextul celor reţinute, instanţa a apreciat că se impune ca cererea de valoare redusă să fie soluţionată de către instanţa învestită prin cererea introductivă de instanţă, nefiind în prezenţa unei necompetenţe de ordine publică, susceptibilă a fi invocată din oficiu.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Buftea competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că obiectul litigiului vizează cererea de valoare redusă introdusă de reclamanta A. S.A., persoană juridică română, împotriva pârâtei B. - Sucursala Otopeni, societate străină având naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene şi un sediu secundar în România, localitatea Otopeni, jud. Ilfov, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata compensaţiei pentru anularea zborului, conform art. 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE 261/2004.

Prin hotărârea CJUE din 9 iulie 2009 pronunţată în Cauza C-204/08 s-a reţinut că art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensaţii întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinaţia într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv.

Textul din regulamentul european care se referă la sintagmele "instanţa locului de plecare sau a locului de sosire a avionului" se interpretează în sensul că este competentă instanţa din statul unde se află locul de plecare sau instanţa din statul locului de sosire a avionului deoarece raţiunea regulamentului este de a stabili instanţa cărui stat membru al uniunii va fi competentă să soluţioneze un litigiu cu element de extraneitate intracomunitar. Odată stabilit statul a cărui instanţă este competentă a soluţiona cererea, determinarea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei din statul respectiv se realizează potrivit regulilor de procedură ale acelui stat.

În cauză, reclamanta A. S.A. este cesionara pretenţiilor reprezentând despăgubiri, şi nu beneficiarul direct al serviciilor de transport aerian, această societate desfăşurând o activitate profesională în domeniul recuperării creanţelor.

În aceste condiţii, competenţa teritorială se stabileşte potrivit regulilor de drept comun ce guvernează activitatea unei sucursale situate în România a unei persoane juridice cu sediul într-un alt stat al Uniunii Europene; aceasta este situată în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea.

Prin urmare, din punct de vedere teritorial sunt incidente prevederile art. 109 C. proc. civ., conform cărora "cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta".

Pe de altă parte, întrucât creanţa cedată derivă dintr-un contract de transport, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 şi pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi cod, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei sau, în cazul contractelor de transport, instanţa locului de plecare sau de sosire.

Ca urmare, nefiind vorba despre o necompetenţă de ordine publică, aceasta putea fi invocată în condiţiile stabilite de art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, numai de către pârât prin întâmpinare sau la primul termen de judecată.

În prezenta cauză pârâta nu a invocat necompetenţa instanţei în termenul reglementat de lege, astfel că instanţa iniţial sesizată, Judecătoria Buftea, nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu această excepţie şi a rămas învestită în mod legal să judece litigiul.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2024.