Eligibility for ethnic persecution reparations: extension of refugee status to children born in forced refuge territory
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed the appeal filed by the county pension fund, thereby affirming the appellate court's judgment in favor of the individual claimant regarding her entitlement to specific reparative benefits. The dispute centered on whether a citizen born in a different county while her parents were refugees from ethnic persecution in Northern Transylvania qualified for compensation under Law No. 189/2000, with the pension fund arguing she was not born in the displaced territory. The Court determined that the statutory framework and Article 2 of Government Order No. 127/2000 extended benefits to those who fled for ethnic reasons, holding that the child’s legal status was inextricably linked to her parents' forced refuge. Relying on the reparator nature of the law, Article 20(2) of the Constitution, and the Universal Declaration of Human Rights, the Court concluded that the claimant suffered the same detrimental conditions as her parents and thus retained the right to compensation, finding the pension fund's formalistic arguments unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (2) din Constituția; Eligibility for ethnic persecution reparations: extension of refugee status to children born in forced refuge territory: Conform art. 2 din H.G. nr. 127/2000, de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, beneficiază și cei ce s-au refugiat din motive etnice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată Curtea de Apel Oradea, la 10 aprilie, Casa Județeană de Pensii Satu Mare, a declarat recurs împotriva sentinței nr. 421 din 2 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, considerând hotărârea atacată, ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurenta a precizat că în mod greșit s-a admis acțiunea formulată de O.G., întrucât aceasta nu era născută în momentul în care părinții ei s-au refugiat din cauza persecuției etnice.
Instanța de fond a considerat că O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2000, se aplică și petentei, deoarece a avut domiciliul părinților săi, care s-au refugiat, fiind persecutați etnic, deci a dobândit statutul juridic al părinților săi.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține următoarele:
Părinții petentei au fost obligați din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși de autoritățile hortyste ce ocupaseră Ardealul de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena, să se refugieze din satul Ianculești, județul Satu Mare, în localitatea Vințul de Jos, județul Alba, loc unde s-a născut în 1943. În 1945, petenta împreună cu părinții săi, a reușit să se întoarcă la gospodăria lor din Satu Mare.
În mod corect, instanța de fond a constatat că petenta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cum a fost completată și modificată prin Legea nr. 367/2001.
Este, deci, de necontestat că părinții petentei au fost obligați să se refugieze într-o altă localitate de pe teritoriul României, fugind din localitatea Ianculești, Satu Mare, unde autoritățile hortyste i-au supus la presiuni și persecuții din motive etnice, întrucât erau români.
Conform art. 2 din H.G. nr. 127/2000, de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, beneficiază și cei ce s-au refugiat din motive etnice.
Cum domiciliul copilului, respectiv al petentei, era la domiciliul părinților ei, și cum aceasta a trăit condiții de refugiu cu toate consecințele ce decurg din acesta, statutul juridic al petentei este statutul juridic al părinților ei.
Legea nr. 189/2000 are un caracter reparatoriu, iar în cauză este evident că drepturile petentei și ale părinților ei au fost încălcate, neputându-se susține că părinții reclamantei au fost prejudiciați, iar ea, nu, neputîndu-se contesta condițiile vitrege impuse, fără ca reclamanta să aibă vreo vină.
Față de dispozițiile art. 7, 13 și 14 din Declarația Universată a Drepturilor Omului, de prevederile art. 20 alin. (2) din Constituția României, reținându-se și spiritul în care a fost adoptată Legea nr. 189/2000, se constată că susținerile recurentei sunt formale, artificiale, astfel încât recursul acesteia va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 421 /CA - P din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2003.