Jurisdictional conflict in salary recalculation claim against a court as defendant: application of territorial displacement rule for cases involving judicial institutions

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 iulie 2023 pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. x/2023 reclamanta A., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL PITEŞTI, TRIBUNALUL VÂLCEA, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, obligarea acestora la recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente, raportat la o valoare de referinţă sectorială de 605.225 (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015: 484.18+25%=605.225 RON şi care se acordă unor categorii de personal din cadrul familiei ocupaţionale Justiţie din data de 01.08.2016, începând cu data numirii în funcţia de judecător stagiar, respectiv 01.01.2020 până la data numirii în funcţia de judecător definitiv, respectiv 26.04.2021); obligarea la recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente, raportat la o valoare de referinţă sectorială de 605.225 (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015: 484.l8+25%=605.225 RON şi care se acordă unor categorii de personal din cadrul familiei ocupaţionale Justiţie din data de 01.08.2016, începând cu data numirii în funcţia de judecător definitiv, respectiv 26.04.2021), precum şi pentru viitor; obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la plata efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită şi venitul efectiv plătit, sumă, care trebuie actualizată cu indicele de inflaţie, la care trebuie aplicată dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 660 din 22 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă Asigurări Sociale şi contencios administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect - calcul drepturi salariale, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, pârâta Curtea de Apel Piteşti, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia Civilă.

În fundamentarea acestei sentinţe, în aplicarea art. 231 din Codul muncii, art. 266 şi art. 269 din acelaşi cod, s-a reţinut că acţiunea formulată în prezenta cauză are ca obiect un conflict de muncă şi că, întrucât reclamanta este judecător în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi are domiciliul în circumscripţia Tribunalului Vâlcea, pretenţiile deduse judecăţii fiind formulate în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Piteşti, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor, competenţa de soluţionare a cauzei potrivit legii, în raport de domiciliul/locul de muncă al reclamantei, aparţine Tribunalului Vâlcea.

De asemenea, s-a reţinut că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., în condiţiile în care, la alin. (1) al acestui articol se face referire la situaţia unui judecător care are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, situaţie care nu se regăseşte în prezenta cauză, dar nici dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (2)1 din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea.

Prin încheierea din 11 aprilie 2024, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a suspendat judecata cauzei; totodată, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a soluţiona conflictul ivit.

În fundamentarea acestei încheieri, instanţa a reţinut că litigiul dedus judecăţii are ca obiect drepturi salariale, iar reclamanta îşi desfăşoară activitatea ca judecător în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Totodată, s-a reţinut că, potrivit, art. 269 alin. (1) din Codul muncii, art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile având ca obiect soluţionarea unor conflicte de muncă individuale se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul şi că art. 127 C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială alternativă, însă de ordine publică.

S-a arătat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., nu sunt incidente în cauză, însă sunt incidente dispoziţiile alin. (2), reclamanta având posibilitatea de a alege între a sesiza Tribunalul Vâlcea sau un alt Tribunal din raza unei Curţi de Apel învecinate, ceea ce a şi făcut, sesizând Tribunalul Teleorman, iar, atâta timp cât reclamanta a manifestat dreptul de opţiune instituit de disp.art. 116 C. proc. civ., prima instanţă nu mai avea posibilitatea de a invoca excepţia de necompetenţă teritorială.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă declanşat de către reclamanta A. - judecător în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, cu domiciliul în circumscripţia Tribunalului Vâlcea, iar în cauza de faţă pârâţi sunt, printre alţii, şi Tribunalul Vâlcea.

În speţă, competenţa de soluţionare a cauzei ar aparţine, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul reclamanta, respectiv Tribunalului Vâlcea.

Cu toate acestea, alături de ceilalţi pârâţi, şi Tribunalul Vâlcea are calitate de pârât în cauză, fiind instanţa de judecată împotriva căreia este îndreptată cererea de chemare în judecată.

În acest context, Înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză, raportat la data introducerii acţiunii - 27 iulie 2023, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Vâlcea, rezultă că reclamanta puteau sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Bucureşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Teleorman, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Piteşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Vâlcea (unul dintre pârâţii în cauză), rezultă că Tribunalul Teleorman este competent teritorial să soluţioneze pricina dedusă judecăţii.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2024.