Social Security Allowance Recalculation: Prohibition of Cassation Appeal in Insurance Conflicts Under Art. 483(2) CCP

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial, la 26 mai 2022, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., i-au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună: sesizarea Curţii Constituţionale cu verificarea constituţionalităţii dispoziţiilor art. 40 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018, urmând să se dispună eliminarea acestui articol de lege; obligarea pârâţilor la majorarea cuantumului indemnizaţiilor primite de către reclamanţi în conformitate cu creşterea salariului mediu pe economie, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 341/2004; obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a sumelor reprezentând diferenţa între indemnizaţia lunară pe care reclamanţii ar fi fost îndreptăţiţi să o primească începând cu anul 2011, în cazul în care această indemnizaţie ar fi fost majorată în conformitate cu creşterea salariului mediu pe economie, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 341/2004 şi indemnizaţia lunară efectivă pe care reclamanţii au primit-o din partea statului.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 23.06.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale, iar cauza a fost trimisă secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, unde a fost înregistrată la data de 05.09.2022 sub nr. x/2022*.

Prin sentinţa civilă nr. 229/25.01.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018, prin raportare la prevederile art. 44 şi art. 115 din Constituţia României.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României - Palatul Victoria, Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în perioada 1945-1989 şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată; prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă excepţia prescripţiei pentru perioadă anterioară datei de 25.05.2019 şi a fost respins acest capăt de cerere, ca fiind prescris; de asemenea, a fost respinsă în rest acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., criticând sentinţa civilă apelată pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei civile apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, obligării Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti la calcularea indemnizaţiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004, modificată prin O.U.G. nr. 95/2014, prin raportarea coeficienţilor de 1,1 şi 0,6 la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anii 2019, 2020, 2021, 2022 şi la plata către reclamanţi a diferenţelor rezultate dintre suma cuvenită rezultată prin recalculare conform Legii nr. 341/2004 modificată prin O.U.G. nr. 95/2014 şi suma achitată de pârâtă, aferenta perioadei mai sus menţionate. Totodată, apelanţii-reclamanţi solicită să se dispună suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a României a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018.

Prin decizia civilă nr. 5431/2023 din 2 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de suspendare a cauzei până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018, ca neîntemeiată; totodată, a respins apelul formulat, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 5431/2023 din 2 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, au formulat recurs principal recurenţii-reclamanţi E., H., F., B. şi I. prin care au solicitat să se constate temeinicia acţiunii introductive la Tribunalul Bucureşti, ce face obiectul dosarului nr. x/2022, şi admiterea acesteia cu obligarea intimaţilor să procedeze la calcularea drepturilor cuvenite în baza Legii nr. 341/2004 începând cu anul 2011- la zi.

Recurenţii-reclamanţi G., A., J., D. şi C. au formulat recurs incident, în baza art. 491 cu referire la art. 472, 473 474 şi urm. C. proc. civ., solicitând să se constate temeinicia acţiunii introductive la Tribunalul Bucureşti, ce face obiectul dosarului nr. x/2022, şi admiterea acesteia cu obligarea intimaţilor să procedeze la calcularea drepturilor cuvenite în baza Legii nr. 341/2004 începând cu anul 2011- la zi.

Intimatul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a transmis întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului; la 5 aprilie 2024, recurenţii au transmis răspuns la întâmpinare, iar la 19 septembrie 2024, recurenţii au transmis cerere de judecare a cauzei în lipsă şi practică judiciară.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă ca inadmisibil recursul principal declarat de recurenţii-reclamanţi E., H., F., B. şi I., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Se constată că, în speţă, reclamanţii au solicitat Tribunalului Bucureşti să dispună "obligarea pârâţilor la majorarea cuantumului indemnizaţiilor primite de către reclamanţi în conformitate cu creşterea salariului mediu pe economie, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 341/2004; obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a sumelor reprezentând diferenţa între indemnizaţia lunară pe care reclamanţii ar fi fost îndreptăţiţi să o primească începând cu anul 2011, în cazul în care această indemnizaţie ar fi fost majorată în conformitate cu creşterea salariului mediu pe economie, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 341/2004 şi indemnizaţia lunară efectivă pe care reclamanţii au primit-o din partea statului".

Cum, potrivit art. 43 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, "Reglementările prevăzute de legislaţia privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare şi recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică şi indemnizaţiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel", rezultă că reclamanţii au învestit instanţele cu soluţionarea unui litigiu de asigurări sociale.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 5431/2023 din 2 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, fiind astfel incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., (astfel cum a fost modificat prin pct. 49, art. I din Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative), potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Aşa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, calea de atac este numai a apelului.

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege arătat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Prin urmare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul principal declarat de recurenţii-reclamanţi E., H., F., B. şi I. împotriva deciziei civile nr. 5431/2023 din 2 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de recurenţii-reclamanţi G., A., J., D. şi C. împotriva deciziei civile nr. 5431/2023 din 2 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Înalta Curte urmează să constate ca acesta a rămas fără efect pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispoziţiile art. 491 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc că "recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile", la alin. (2) din acelaşi cod stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Totodată, se reţine că în conformitate cu prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal şi faptul că acesta din urmă a fost respins ca inadmisibil, Înalta Curte constată că recursul incident promovat de recurenţii-reclamanţi G., A., J., D. şi C., a rămas fără efect.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 491, raportat la art. 472 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul principal şi va respinge ca rămas fără efect recursul incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul principal declarat de recurenţii-reclamanţi E., H., F., B. şi I. împotriva deciziei civile nr. 5431/2023 din 2 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenţii-reclamanţi G., A., J., D. şi C. împotriva deciziei civile nr. 5431/2023 din 2 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2024.