Insurer’s reduced damages award stands; intervening party’s appeal inadmissible

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 01.07.2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din Romania şi intervenientul forţat B., a solicitat instanţei să dispună:

1. obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale cauzate prin producerea accidentului;

2. obligarea pârâtului la plata sumei de 1660 RON reprezentând daune materiale constând în cheltuieli;

3. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu derularea prezentului litigiu.

Prin sentinţa nr. 182/CA/2023 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România şi intervenientul forţat B., şi a fost obligat pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România să plătească reclamantei suma de 1660 RON cu titlu de daune materiale, precum şi suma de 20000 euro cu titlu de daune morale. A fost respinsă în rest cererea, ca neîntemeiată. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta A. şi pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

De asemenea, la data de 28.06.2023, la dosar s-a înregistrat "contestaţia la Hotărârea civilă nr. 182/2023" formulată de intervenientul forţat B., care a fost calificat apel împotriva sentinţei civile nr. 182/06.04.2023, conform celor menţionate în practicaua deciziei instanţei de apel.

Prin decizia nr. 370/2023 din 29 noiembrie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a admis excepţia tardivităţii apelului declarat de apelantul B., invocată din oficiu, cu consecinţa anulării apelului.

Totodată, a admis apelul declarat de apelantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva sentinţei nr. 182/CA/2023 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2022 şi, în consecinţă:

A schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că: a stabilit cuantumul daunelor morale la suma de 10.000 euro, echivalent în RON la data plăţii, a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

De asemenea, a respins apelul declarat de apelanta A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva acestei decizii, intervenientul B. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin cererea formulată, recurentul-intervenient a solicitat, în sinteză, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei la Tribunalul Hunedoara, în principal, iar, în subsidiar, odată cu casarea deciziei atacate să se dispună pe fond respingerea cererii reclamantei.

Intimatul-pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

În şedinţa publică din 24 septembrie 2024, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii - 01.07.2022, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Prin urmare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-intervenient B. împotriva deciziei nr. 370/2023 din 29 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-intervenient B. împotriva deciziei nr. 370/2023 din 29 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2024.