Tort damages peremption of civil appeal due to six-month procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2024

Asupra perimării recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 ianuarie 2017 pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamanţii A. şi PARNAVEL augustIN B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 20000 euro cu titlu de daune materiale şi 100000 euro cu titlu de daune morale pentru reclamanta A. şi suma de 100000 euro cu titlu de daune morale pentru reclamantul PARNAVEL augustIN B., precum şi la plata sumei de 500 RON lunar cu titlu de prestaţie periodică, începând cu data de 31.10.2016 şi până la încetarea stării de nevoie a minorului PARNAVEL augustIN B..

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1864 din 24 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâta C. S.A..

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei A. suma de 2575,38 RON, reprezentând daune materiale, precum şi suma de 70000 euro, reprezentând daune morale.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului B., cu titlu de prestaţie periodică lunară, o sumă egală cu cota de 1/4 din salariul minim pe economie, începând cu luna noiembrie 2016, până la majoratul reclamantului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului B. suma de 70000 euro, reprezentând daune morale.

A fost obligată pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanţii H., F., G., D. şi E. suma de 20000 euro, reprezentând daune morale.

A fost obligată pârâta sa plătească reclamantei A. suma de 3000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

A fost obligată pârâta să plătească fiecăreia dintre reclamantele H., D. şi E. suma de 1800 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

A fost încuviinţată cererea de majorare a onorariului, formulată de către expertul tehnic judiciar în specialitatea autovehicule-circulaţie rutieră, I. şi, în consecinţă, s-a dispus majorarea onorariului cuvenit expertului I. de la suma de 1000 de RON la suma de 2565,216 RON, diferenţa de onorariu fiind dispusă în sarcina pârâtei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta C. S.A., solicitând admiterea apelului formulat şi schimbarea în tot sau, după caz, în parte a hotărârii apelate în sensul în care vom dezvolta ulterior prin motivele de apel formulate.

Prin decizia civilă nr. 103 A din 25 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a Civilă a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă C. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 1864 din 24 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B., D., J., F., G., H..

A fost schimbată, în parte, sentinţa apelată, în sensul ca: a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii F. şi G., ca nefondată; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului B., cu titlu de prestaţie periodică lunară, o sumă egală cu cota de 1 din salariul minim pe economie, sumă diminuată cu valoarea pensiei de urmaş în cuantum de 293 RON, începând cu luna noiembrie 2016, până la majoratul reclamantului.

S-a menţinut, în rest, sentinţa apelată.

Prin cererea formulată la 17 decembrie 2021 şi înregistrată la 20 decembrie 2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, petenta C. S.A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în hotărârea nr. 1625/A/2021.

În motivarea cererii s-a arătat că în dispozitivul deciziei civile nr. 1625/A/2021, instanţa de apel a obligat pârâta să plătească reclamantului Parnavel augustin B., cu titlu de prestaţie periodică lunară, o sumă egală cu cota de 1 din salariul minim pe economie, suma diminuată cu valoarea pensiei de urmaş în cuantum de 293 RON, începând cu luna noiembrie 2016, iar în cuprinsul motivării hotărârii respective s-a arătat că în cauză, Curtea a reţinut faptul că intimatul-reclamant Parnavel augustin B. beneficiază de o pensie de urmaş în cuantum de 293 RON. Faţă de cele reţinute şi văzând dispoziţiile art. 529 alin. (1) şi (2) C. civ., Curtea a obligat pârâta să plătească reclamantului Parnavel augustin B., cu titlu de prestaţie periodică lunară, o sumă egală cu cota de V4 din salariul minim pe economie, sumă diminuată cu valoarea pensiei de urmaş în cuantum de 293 RON, încăpând cu luna noiembrie 2016, până la majoratul reclamantului.

Având în vedere diferenţele dintre dispozitiv şi conţinutul hotărârii, a solicitat îndreptarea erorii s-a strecurat în dispozitivul hotărârii, în sensul menţiunii că prestaţia periodică lunară este o sumă egală cu cota de 74 din salariul minim pe economie, sumă diminuată cu valoarea pensiei de urmaş în cuantum de 293 RON, încăpând cu luna noiembrie 2016, până la majoratul reclamantului,

În drept, s-au invocat prevederile art. 442 C. proc. civ.

Prin încheierea din 3 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă cererea formulată de petenta C. S.A., în cauza având ca obiect apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1864 din 24 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2017, formulat de apelanta-pârâtă C. S.A., în contradictoriu cu intimaţii A., Parnavel augustin B., D., J., F., G., H..

S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 1625 din 7 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în sensul că se va menţiona că obligă pârâta să plătească reclamantului Parnavel augustin - B., cu titlu de prestaţie periodică lunară, o sumă egală cu cota de Vs, din salariul minim pe economie, suma diminuată cu valoarea pensiei de urmaş în cuantum de 293 RON, începând cu luna noiembrie 2016, până la majoratul reclamantului, şi nu că obligă pârâta să plătească reclamantului Parnavel augustin - B., cu titlu de prestaţie periodică lunară, o sumă egală cu cota de 1 din salariul minim pe economie, suma diminuată cu valoarea pensiei de urmaş în cuantum de 293 RON, începând cu luna noiembrie 2016, până la majoratul reclamantului, cum din eroare s-a menţionat.

La 17 decembrie 2021, pârâta C. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1625/A din 7 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Recurenta-pârâtă C. S.A. s-a raportat prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

In dezvoltarea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă critică decizia atacată, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanţa de apel nu a făcut aplicarea prevederilor art. 1371 C. civ., raportându-se în privinţa stabilirii despăgubirilor - la aceleaşi sume acordate prin sentinţa de fond.

De asemenea, deşi a adus o serie de hotărâri judecătoreşti definitive, în care sumele de bani acordate victimelor prin ricoşeu ale accidentelor rutiere sunt mult mai mici, instanţa de apel a reţinut, fără să motiveze, faptul că:

"ele se justifică faţă de particularităţile cauzei şi consecinţele suferite de intimaţii-reclamanţi".

Recurenta apreciază că instanţa de apel ar fi trebuit să aibă în vedere următoarele împrejurări in funcţie de care se apreciază despăgubirile pentru prejudiciul personal nepatrimonial: faptul că suntem în prezenţa unei fapte săvârşite sub forma culpei; dacă persoanele prejudiciate depindeau de victimă, dacă erau minore, daca aveau tulburări sufleteşti dovedite cu rapoarte psihologice care să arate dimensiunea traumei suferite.

În consecinţă, cu titlu exemplificativ (iar nu limitativ), susţine recurenta, hotărârea ar putea fi casată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. pentru oricare dintre următoarele ipoteze: motivarea este superficială şi confuză, astfel încât instanţa de recurs nu poate înţelege în ce măsură normele legale au fost sau nu aplicate corect, în situaţia speţei; contradicţia dintre considerente/argumente (de pildă, unele argumentează temeinicia cererii, altele argumentează netemeinicia acesteia, chiar şi în parte), fiind ilogică şi contradictorie motivarea instanţei.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de recurs instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în opinia recurentei, instanţa de apel nu a avut în vedere art. 1371 C. civ., art. 50 alin. (1) lit. d) din Norma CSA nr. 23/2016, art. 529 alin. (1) şi (2) C. civ., art. 1393 C. civ. (cu privire la prestaţia periodică acordată minorului PARNAVEL augustIN B.).

Totodată, susţine că instanţa de apel nu a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor niciuna dintre deciziile evocate de către pârâtă în baza art. 50 din Norma CSA nr. 23/2014 - ceea ce conduce la o soluţie criticabilă, fiind eludat criteriul jurisprudenţial.

In concret, apreciază că soluţia Curţii de Apel este greşită ca urmare a unei interpretări eronate a mai multor norme legale, inclusiv a neobservării regulilor privind concursul dintre norma generală şi norma specială. Instanţa de apel a nesocotit criterii legale. Sub acest aspect, apreciază că, deşi nu contestă rolul primordial al judecătorului în determinarea daunelor morale acordate victimei, din cauza lipsei unor criterii concrete de determinare a cuantumului acestora, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ex. decizia nr. 481/2017) a statuat că jurisprudenţa instanţelor naţionale este unicul criteriu oferit de lege".

Or, în cauză dedusă judecăţii, nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel, nu s-a raportat la jurisprudenţa relevantă în materie, cuantificarea daunelor morale realizându-se exclusiv în baza propriilor aprecieri pur subiective, tară o raportare concretă la toate deciziile jurisprudenţiale invocate în apărare.

Este evident că, în speţă, instanţa de apel a nesocotit jurisprudenţa în această materie privind despăgubirile în caz de prejudiciu personal nepatrimonial cuvenit victimelor pin ricoşeu ale accidentelor de circulaţie.

Faţă de considerentele expuse, apreciază că decizia este dată atât cu aplicarea greşită a legii, cât şi nemotivată.

De altfel, mai susţine recurenta, instanţa de apel nu a avut în vedere nici jurisprudenţa CEDO în astfel de cazuri. Curtea Europeană, în practică sa, a arătat adesea faptul că important este principiul echităţii în materia daunelor morale, astfel încât pe de o parte fiecare persoană să primească o satisfacţie echitabilă, iar pe de altă parte, despăgubirea să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victime.

Totodată, instanţa de apel nu a făcut aplicarea prevederilor art. 1371 C. civ. - deşi în faţa instanţei de fond a fost administrată proba cu expertiză tehnică, expertul K. stabilind faptul că ambii conducători implicaţi au încălcat norme rutiere.

Instanţa de apel nu a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 529 alin. (1) şi (2) C. civ. referitor la stabilirea prestaţiei periodice către minor.

Precizează că C. S.A. a formulat şi o cerere de îndreptare eroare materială referitor la acest aspect, situaţie în care, dacă cererea va fi admisă, înţelege să nu mai insiste în susţinerea acestui motiv de recurs.

Un ultim motiv, subliniază recurenta, îl constituie, raportat la stabilirea despăgubirilor morale, încălcarea principiului echităţii principiu prevăzut în art. 6 din CEDO.

Solicită a se constata ca fiind inechitabil ca soţia şi fiul victimei să fie despăgubiţi cu câte 70.000 euro, iar părinţii acesteia cu câte 70.000 RON (conform tranzacţiei).

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimaţii-reclamanţi A., B., D., E., F., G., H. nu au formulat întâmpinare.

Prin încheierea din 31 octombrie 2023 a fost suspendată judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin viza din 19 iunie 2024 instanţa a acordat termen astăzi, 24 septembrie 2024, pentru discutare perimare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia perimării recursului, urmează să constate perimarea acestuia, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţa de faţă, cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de recurs.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. şi urmează să constate perimarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă C. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1625/A din 7 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2024.